În România e deja comună aşteptarea ca rapoartele altor state şi organizaţii internaţionale despre performanţa instituţiilor locale să fie critice sau foarte critice. Există mai multe motive care deja au banalizat o astfel de aşteptare.
În primul rând, neîncrederea cronică în cele mai multe instituţii ale statului, din cauza performanţelor acestora. În al doilea rând, neîncrederea crescândă în capacitatea elitelor locale de a propune un pact social alternativ, diferit de acela al actualei democraţii electorale. În al treilea rând, majoritatea rapoartelor despre performanţele instituţionale ale României chiar au fost critice şi foarte critice. În fine, o atitudine anti-sistem din ce în ce mai pregnantă în cadrul unei societăţi civile care consideră că dezvoltarea instituţional-politică a României se poate produce doar din exterior.
