Într-o societate în continuă modernizare, tradiţiile vechi de sute de ani încă sunt ţinute în viaţă în unele sate din România. Este şi cazul unei femei din comuna Reghiu, din judeţul Vrancea - Doamna Constantina Trifan şi-a urmat visul de a salva şi conserva cât mai multe costume populare. De 60 de ani ţese la război zi şi noapte, la fel cum făceau mama şi bunica sa, şi a încercat şă-şi convingă şi fiicele să urmeze
aceeaşi cale. Mărturie la munca sa de-o viaţă stau poveştile cu tâlc, dar şi zestrea adunată, care pe timpuri era indispensabilă pentru o viitoare mireasă.
Din casa doamnei Constantina Trifan n-a lipsit niciodata razboiul de tesut. Asa a vazut la femeile din familia ei si a urmat tradiţia. Bunica sa a trait peste 100 de ani şi a ţesut până la 90 de ani, desi ramasese fara un picior.
De multe din traditiile de pe vremuri doar in povesti se mai aude. La 12-13 ani, de pildă, fetele începeau sa-si pregateasca singure zestrea. Tot ce se lucra era pastrat întro ladă, veche si ea de mai bine de 150 de ani. Acum, femeile din familie mai lucrează doar de plăcere.
Lada de zestre, pe timpuri, era o emblemă pentru viitoarea mireasă.
Tot în lada de zestre se păstra şi cămaşa mirelui. La această piesă vestimentară se lucra şi un an de zile.
În urmă cu zeci de ani, în această zonă, era musai ca fetele să-şi ia bărbaţi din sat. Dar era armonie în familii şi casele erau pline de copii.
Doamna Constantina are o colectie de peste 50 de costume populare, unele vechi de 200 de ani - recondiţionate, altele ţesute de ea. Iar lucrul manual este activitate de bază în familie. Mărţişoarele artizanale sunt la mare căutare.
Mesteritele din Reghiu spun că se gândesc să deschidă un muzeu, unde să expună toate aceste piese vestimentare.
