O mămică, fostă jurnalistă, povesteşte, într-o scrisoare către primarul Emil Boc, cum este viaţa ei într-un cartier poluat din Cluj-Napoca, fără nici măcar un parc, cu trotuare impracticabile şi cu „tiruri care curg în coloane, uneori cu viteze ameţitoare şi ridicând nori de praf şi noxe”.
Fosta jurnalistă Bianca Felseghi a postat pe Facebook următoarea scrisoare adresată primarului Emil Boc (intertitlurile aparţin redacţiei): „Stimate domnule Emil Boc, Am vrut, iniţial, să scriu "Stimate domnule primar", în sensul de administrator al domeniului public, dar pentru mine dvs. nu sunteţi de ceva timp primar, ci mai degrabă un agent publicitar. Iată, deschis, de ce vă scriu: Până nu demult, adică până în urmă cu vreo 6 luni, am muncit. Aveam un birou în buricul târgului, cum se zice, kilometrul zero al Clujului şi de acolo totul părea aproape fără cusur. Mă încerca o anume aroganţă făcând zilnic revista presei şi am decretat, nu de puţine ori, că la ora actuală Clujul era cel mai bun loc de trăit din România. Terasele erau mişto, oamenii care le populau erau cool, serviciile erau diverse, gheretele de food şi coffee to go se înmulţeau, ici nişte donots, ca în America, ‘colo nişte french fries cu topinguri la cornet ca-n Belgia, dincolo nişte îngheţată artizanală ca în Italia - viaţa era extrem de animată şi faină în centrul oraşului Cluj-Napoca. „Nu numai presa locală umflă acest balon de orgoliu, care e Cluj-Napoca, dar şi câte un influencer şi instagramer mai acana” Nu numai presa locală umflă acest balon de orgoliu, care e Cluj-Napoca, dar şi câte un influencer şi instagramer mai acana, şi chiar şi noi, clujenii simpli, care o facem conştient, că doar n-o să ne dăm cu firma în cap singuri. Pe urmă, anul trecut, s-a întâmplat ceva care a ridicat un colţ al acestei cortine colorate şi atent periate de scame. S-a dat lockdown-ul...”
