Când soldaţii ruşi au părăsit satul Novi Bikiv după o lună de ocupaţie, Natalia Samson s-a întors în casa ei şi a descoperit că aceştia i-au furat parfumurile, bijuteriile, nişte sticle de vin, un scuter şi o colecţie de monede vechi.
Câteva zile mai târziu, a mers în şcoala din sat, unde lucrează ca director adjunct, şi a descoperit că ruşii luaseră majoritatea computerelor, proiectoarele şi alte echipamente electronice.
În biroul directorului, o foarfecă deschisă fusese înfiptă într-un monitor care a fost lăsat în urmă, aparent în încercarea de a se asigura că ceea ce nu putea fi furat e în schimb distrus.
„Oamenii i-au văzut încărcând pur şi simplu totul în camioanele Ural, tot pe ce puteau pune mâna”, a spus Samson. Mai multe case de pe strada principală a satului fuseseră jefuite, precum şi toate magazinele. Alţi săteni au spus că le-au dispărut maşinile de spălat, alimente, laptopuri şi chiar şi o canapea.
The Guardian a strâns dovezi care sugerează că jafurile comise de forţele ruse nu au fost doar un caz izolat, ci o constantă a comportamentului militar rusesc.
Mărturiile despre jafurile ruşilor au provocat indignare atât în rândul ucrainenilor, cât şi în rândul ruşilor care se opun războiului.
„Cei care luptă aşa nu sunt soldaţi, ci o gloată”, a scris Vladimir Pastuhov, un politolog rus liberal, care este editorialist la Novaia Gazeta. „În armata rusă jaful este o formă de motivare suplimentară a personalului.”
