Gestul nobil de a adopta un copil este în România un proces birocratic lung şi anevoios. Descurajaţi, mulţi potenţiali părinţi renunţă în faţa obstacolelor ridicate chiar de statul care ar trebui să ofere şansa unei vieţi cât mai normale micuţilor instituţionalizaţi. Peste 4 mii de copii îndeplinesc toate criteriile pentru a ajunge în sânul unei familii. Din păcate, numărul celor care au începutul demersurile premărgătoare adopţiei este mult mai mic.
În urmă cu doi ani, Adriana a hotărât să adopte un copil. Sprijinită de soţul ei, a început lungul drum care în cele din urmă avea să îl aducă la ei acasă pe Cătălin. Crescută în plasament familia, Adriana ştia mai bine decât oricine ce înseamn pentru un copil să tânjească după dragostea unui părinte.
Nu a fost un drum simplu. Însă Adriana ştie că gestul său a schimbat în bine soarta unui copil.
Din păcate, bucuria de a fi părinte a celor care doresc să adopte un copil este ştirbită de sistemul greoi din ţara noastră.
În prezent, chiar dacă atât copilul cât şi părintele îndeplinesc toate criteriile necesare adopţiei, procesul se desfăşoară lent. Poate trece chiar un şi jumătate până când procesul se finalizează. Lucrurile se vor schimba însă în curând, dă asigurări Ministrul Municii, Raluca Turca.
În prezent, în România 48 de mii de copii se află sub protecţia statului. 4.200 dintre aceştia sunt adoptabili.
