Părăsiţi de părinţi în copilărie, copiii din centrele de plasament trec printr-un nou abandon odată ce părăsesc
sistemul. Plini de traume şi nepregătiţi de nimeni pentru lumea care se deschide în faţa lor, mulţi dintre ei ajung să trăiască pe străzi, captivi în dependenţe, sau chiar să-şi ia viaţa. ONG-urile sunt cele care încearcă să le ofere sprijinul emoţional de care au nevoie.
Viorel nu are nici măcar amintirea unei familii. A ajuns la centrul de plasament când avea un an. În loc de grijă şi
protecţie, a primit bătăi care i-au provocat răni pe corp şi pe suflet.
Cele mai mari dureri i le-a provocat însă… lipsa iubirii.
Înainte să iasă din sistemul de protecţie de stat, Viorel a primit consiliere doar două luni.Cu ajutorul lui Dumnezeu, spune el, şi al mai multor ONG-uri a reuşit însă să răzbească. Acum lucrează într-un supermarket.
Pentru a preveni astfel de situaţii, Vişinel şi Virgil Balan, doi fraţi care au crescut în orfelinatele comuniste au deschis lângă Bucureşti primul centru terapeutic dedicat copiilor abandonaţi. Tot ei sunt cei care i-au oferit o locuinţă lui Viorel.
Şi la Cluj Napoca, asociaţia Lumea ca Lumea vrea sa sprijine tinerii care părăsesc sistemul de protecţie prin crearea unui centru de tranzit. Claudiu a fost şi el un copil al statului. Pentru că vrea să îi ajute pe alţii a terminat Facultatea de Asistenţă Socială.
Ca să strângă bani pentru centru, asociaţia a organizat un eveniment unde designeri români şi-au vândut produsele, iar o parte dintre încasări au mers către cauză.
Peste 50.000 de copii din România se află în sistemul de protecţie de stat.