Liviu Maior, fost ministru al Educaţiei şi profesor universitar, a murit duminică, 5 aprilie, la vârsta de 85 de ani. Anunţul a fost făcut de FC Universitatea Cluj.
Născut pe 2 octombrie 1940, la Beclean, în judeţul Bistriţa-Năsăud, Liviu Maior a devenit doctor în istorie în 1974 la Universitatea Babeş-Bolyai. Din 1990, a fost profesor universitar titular şi conducător de doctorate la Facultatea de Istorie şi Filosofie.
După 1990, a ocupat mai multe funcţii publice, inclusiv cea de ministru al Educaţiei în guvernul condus de Nicolae Văcăroiu, între 1992 şi 1996. În acea perioadă au fost adoptate primele legi majore ale sistemului educaţional postcomunist, precum Legea acreditării instituţiilor de învăţământ superior (1993) şi Legea învăţământului (1995).
În cariera politică, a fost senator PSD în Parlamentul României între 1996 şi 2003, iar ulterior a fost ambasador al României în Canada (2003–2005). De asemenea, între 1984 şi 1991, a condus Clubul Sportiv Universitatea Cluj.
Liviu Maior a fost decorat cu „Meritul Academic” şi a primit Premiul Academiei Române în 1993. A fost distins şi cu titlul de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universităţi din ţară.
Reprezentanţii Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative au transmis că „Dispariţia sa reprezintă o pierdere importantă pentru mediul academic şi ştiinţific din România, pentru elita intelectuală care a contribuit la consolidarea culturii şi educaţiei naţionale, dar şi pentru societatea românească în ansamblu”.
La rândul său, rectorul SNSPA, Remus Pricopie, a subliniat că Liviu Maior „a fost singurul ministru al Educaţiei, din ultimii 36 de ani, care a dus până la capăt un mandat complet de patru ani (1992–1996)”.
Acesta a mai arătat că „Profesor universitar respectat, cu o autoritate intelectuală solidă şi fără ostentaţie, Liviu Maior a fost unul dintre acei oameni rari care au înţeles că reforma reală nu se face prin declaraţii, ci prin arhitecturi instituţionale durabile”.
