Pandemia Covid a slăbit influenţa pe care locul de muncă o avea asupra psihicului americanilor, arată o analiză The Wall Street Journal, care a agregat date statistice şi informaţii de la departamentele de resurse umane ale companiilor.
Natura muncii s-a schimbat profund. Cariera şi munca nu mai sunt nici pe departe la fel de centrale în viaţa americanilor. Aceştia îşi doresc mai mult timp pentru familiile lor şi pentru ei înşişi şi mai multă flexibilitate în ceea ce priveşte când, unde şi cum lucrează, arată WSJ.
Şi asta chiar dacă aparenţele nu indică mari schimbări: rata şomajului este la fel de scăzută ca înainte de pandemie, ponderea adulţilor în forţa de muncă este la fel de mare, iar salariile cresc aproximativ în acelaşi ritm după inflaţie, arată G4Media.ro
Impactul acestei schimbări poate fi deja observat pe scară largă. Un prim semnal: lipsa cronică de angajaţi pentru joburile care necesită muncă în persoană sau un program fix. Acest lucru a modificat poziţia de negociere a angajatorilor şi a angajaţilor – forţându-i pe angajatori să se adapteze, nu doar plătind mai mult, ci şi acordând prioritate calităţii vieţii în ofertele de muncă. În cazul în care şomajul creşte însă, o parte din pârghiile nou apărute ale angajaţilor s-ar putea evapora.
Dar unele dintre schimbări vor rezista. Câştigurile creşterii economice sunt împărţite între capital şi muncă, angajaţii primind aceste câştiguri şi sub formă de facilităţi: mai puţine ore de lucru, mai multe beneficii, condiţii de muncă mai sigure şi mai plăcute. Aceste facilităţi sunt din ce în ce mai mult în centrul pieţei muncii din SUA.
La fel ca războaiele pe care le-au trăit generaţiile anterioare, pandemia a fost o piatră de hotar în evoluţia locului de muncă, modelând atât viaţa, cât şi mijloacele de trai ale generaţiei de astăzi.
În primul rând, Covid-19 a afectat capacitatea a milioane de oameni de a munci, ucigându-i sau îmbolnăvindu-i sau forţându-i să se retragă din câmpul muncii pentru a evita virusul sau pentru a avea grijă de membrii familiei. În al doilea rând, a mutat zeci de milioane de lucrători de la locurile de muncă fizice la cele virtuale.
În 2017, 24% dintre respondenţii la un sondaj Pew au declarat că locul de muncă sau ocupaţia lor era foarte importantă pentru identitatea lor. În 2021, doar 17% au făcut acest lucru.
Nu este vorba de faptul că oamenii îşi urăsc locurile de muncă sau şefii; satisfacţia generală faţă de locul de muncă rămâne destul de ridicată. E un alt tip de schimbare: pentru mulţi americani, alte lucruri sunt mai importante decât munca.
Angajaţii sunt mai dispuşi să îşi ia zilele de concediu care li se cuvin, o zi de concediu medical atunci când sunt bolnavi, o zi de concediu pentru sănătate mintală atunci când sunt stresaţi şi toate concediile pentru creşterea copilului pe care le oferă angajatorii lor, din ce în ce mai înţelegători.
Şi aceste modificări nu ţin doar de intrarea Generaţiei Z în producţie, arată WSJ. Economistul Yongseok Shin de la Universitatea Washington din St. Louis şi doi colegi au constatat că oferta de forţă de muncă a scăzut brusc după pandemie, prin participarea mai scăzută la forţa de muncă, iar cei care încă se află în câmpul muncii lucrează mai puţine ore.
Participarea la forţa de muncă şi-a revenit acum în mare parte, la fel ca şi orele de muncă pentru femei. Bărbaţii, însă, au lucrat cu 30 de ore mai puţin anul trecut decât în 2019, iar scăderea a fost concentrată în rândul absolvenţilor de facultate cu venituri superioare.
„Odată cu pandemia, îţi dai seama: „Mă epuizez, vreau un echilibru mai bun între viaţa profesională şi cea privată””, a spus Shin. „Dacă eşti singurul care încearcă să facă acest lucru, îţi faci griji că nu vei fi lăsat pe dinafară la promovări şi bonusuri. Dar cu şocul comun al pandemiei, dacă îţi dai seama că toată lumea din jur face acelaşi lucru, inclusiv şeful tău, te simţi mai confortabil în legătură cu reducerea orelor şi cu restabilirea echilibrului dintre viaţa profesională şi cea privată.”
