Acum 60 de ani avea să se nască într-o suburbie din Buenos Aires...Armando.Din mahalaua Villa Fiorito a început să se rostogolească o carieră unică. Şi asemeni balonului rotund s-a rostogolit până când o lume întreagă avea să afle că zeul fotbalului a ajuns pe Pământ. Până şi mâna celebră era un semn că talentul este unic iar fotbalul jucat...era de neegalat. Driblingurile îi făceau pe adversari să renunţe asemeni unor tauri la coridă iar tribunele nu conteneau să-şi ovaţioneze idolul. Şi-a trăit viaţa aşa cum a jucat şi fotbal. Cu o pasiune dusă la extrem şi...o extremă în care avea să cadă când fotbalul nu i-a mai oferit satisfacţii.A fost aplaudat, adulat, hulit dar i s-a întins şi-o mână. Acea mână. Băiatul de aur...dă mâna înapoi...celui care l-a făcut mare. Fotbalului...şi lui Dumnezeu.
A trăit ca într-un film. Şi-a jucat propriul rol şi a fost...de zece. Ca numărul de pe tricou. Iar tricoul l-a purtat cu respect şi mândrie.
Pasiune, dedicare şi talent. Într-un cuvânt- Maradona. Şi-a trăit viaţa la maximum şi Dumnezeu a fost cel care i-a călăuzit mereu paşii. Fanii îl idolatrizau şi îşi doreau să trăiască măcar o zi în pantofii lui.
Pentru Maradona...spectacolul începea întotdeauna...înaintea meciului. Cânta şi dansa la încălzire, iar mingea de fotbal era doar instrumentul cu care Maradona se transforma în Zeu.
Emana fericire prin fiecare por şi molipsea pe toată lumea cu optimismul lui. De aseară însă...toţi îl plâng iar în Argentina a fost decretat doliu naţional pentru 3 zile. Fotbalul mondial o să fie în doliu...permanent!
