Sărbătorile sunt grele când eşti departe de cei dragi. Dar când oamenii iubiţi sunt pe front, Săptămâna Patimilor capătă o semnificaţie şi mai dureroasă. Famiile de români din Cernăuţi pătimesc de dorul celor plecaţi la război. De Paşti, masa va fi plină cu de toate, dar ce folos când multe dintre scaune sunt goale? Un material emoţionant realizat de corespondenţii Prima TV în Ucraina, Marius Saizu şi Nicolae Anghel.
Cu inima frântă, aceşti părinţi se pregătesc de Paşte. Cei doi fii ai lor sunt la luptă. Nora, nepoţii şi fiica au plecat din ţara sfâşiată de război. Iar ginerele e dispărut pe front. Oricât de greu ar fi, le rămâne speranţa. Că războiul va ajunge la final şi cei doi fii se vor întoarce acasă cu bine.
Inima de mamă o face pe femeie să se gândească şi la suferinţa din tabăra adversă. Celălalt fiu al familiei a fost rănit în luptă.
Un fiu rănit care încearcă să îşi protejeze mama. Părinţi care îşi aşteaptă în zadar copiii de Paşte. E realitatea unui război lung şi crud, care în fiecare zi ucide - nu ucraineni, nu ruşi, ci oameni. Oameni inimoşi, cei doi părinţi nu i-au lăsat să plece pe colegii noştri fără să le dăruiască ceva.
Bărbatul luptă acum în Doneţk. Seară de seară, soţia aşteaptă telefonul prin care să îi confirme că e bine. Războiul îi afectează nu doar pe soldaţi, ci şi pe toţi cei rămaşi acasă. În Săptămâna Mare, nedrept de mulţi copii duc dorul tatălui şi se maturizează înainte de vreme.
Lăsăm în urmă familiile de români cu speranţa unei lumi în care copiii să nu mai cunoască războiul.
foto: facebook.com/zelenskiy.official
