Mihail Gorbaciov, ultimul lider al Uniunii Sovietice, s-a stins din viaţă. Politicianul, considerat drept unul din arhitecţii lumii contemporane, a murit după o lungă şi grea luptă cu boala într-un spital moscovit. Avea 91 de ani. Deşi a condus destinele URSS doar pentru şase ani a intrat în istorie prin încercarea sa nereuşită de a reforma din interior sistemul comunist.
Eşecul perestroikăi a deschis calea destrămării ultimului imperiu al Planetei şi a dus la căderea Cortinei de Fier. Perceput în lumea occidentală drept un personaj providenţial care a adus pacea pe continentul european, Gorbaciov este văzut ambivalent de ruşi. Mulţi îi reproşează haosul economic din anii '90 şi pierderea statutului de super-putere al ţării lor.
Mihail Gorbaciov s-a născut în martie 1931 într-un sat din sud-vestul Rusiei. Fiul unui ţăran colectivizat de origine ucraineană, viitorul lider sovietic a cunoscut din plin ororile stalinismului. Ambii săi bunici au sfărşit în Gulag. S-a înscris în partidul comunist în timpul liceului şi, cu ajutorul unei burse, a fost admis la cea mai prestigioasă universitate moscovită. Acolo a absolvit Facultatea de Drept şi şi-a cunoscut marea iubire, pe Raisa, femeia care-i va fi alături întreaga viaţă.
La 33 de ani începe fabuloasa sa ascensiune politică. În 1974 este numit secretar al partidului comunist în regiunea Stavropol. Construcţia unui uriaş canal de irigaţii şi politicile agricole de succes pe care le-a implementat l-au adus în atenţia Kremlinului. Arde rapid etape, iar anul 1985 îl găseşte în postura de secetar-general a partidului comunist din URSS. Imperiul care acoperea 25 de milioane de kilometri pătraţi şi cuprindea zeci de naţiuni era deja într-un declin rapid.
Pentru a salva uriaşa construcţie a iniţiat două politici care îl vor propulsa direct în cărţile de istorie. Perestroika şi Glasnost. Reconstrucţia şi transparenţa.
Relaxarea cenzurii, renunţare la economia planificată şi centralizată, dar şi deschiderea Uniunii Sovietice pentru investiţiile străine sunt principalele măsurii întreprinse în calitatea sa de autocrat al marii puteri de la răsărit. Noile politici i-au adus admiraţia Occidentului. Nu şi pe cea a propriilor concetăţeni. Într-un moment de neconceput cu un deceniu în urmă, liderul sovietic apare chiar într-o reclamă a unui lanţ american de pizzerii.
Regimul său a picat însă marele test al reformei încă din 1986. Pe 26 aprilie, la Cernobîl, exploda un reactor al centralei nucleare. Era cel mai grav accident civil din istoria umanităţii. Lui Gorbaciov i-a luat însă trei săptămâni să admită public dezastrul. Ani mai târziu, fostul lider sovietic recunoştea că mai degrabă acest eveniment, şi nu eşecurile reformelor, au dus la disoluţia URSS.
Războiul Rece a mai continuat ani buni. Însă după retragerea trupelor sovietice din Afganistan, Gorbaciov a a început să fie perceput de liderii occidentali drept un om al dialogului. Semnalul l-a dat premierul britanic Margaret Thatcher.
În noiembrie 1989 a urmat o vizită istorică în Germania. Iar la scurt timp, Zidul Berlinului era dărămat de manifestanţi. Simbolic, momentul a marcat sfârşitul Războiului Rece.
Reacţiile au urmat în lanţ. Revoluţii, de catifea precum cea de la Praga sau sângeroase ca la Bucureşti, au devenit endemice în fostul bloc al statelor socialiste. Periferia Imperiului fusese pierdută. Era doar o chestiune de timp până la marele anunţ. Disoluţia URSS.
În august 1991, în timp ce era în vacanţă în Crimeea, mai mulţi lideri comunişti nemulţumiţi de direcţia imprimată de Gorbaciov statului încearcă o lovitură de stat. Preşedintele este plasat în arest la domiciliu. Până se limpezesc apele, Boris Yelţin era deja noul lider al unui nou stat, Federaţia Rusă. Uniunea Sovietică intrase în istorie.
