În cele 45 de parcuri din Capitală administrate de primărie sunt 40 de locuri de joacă. Însă doar două îndeplinesc standardele de siguranţă. Celelalte, adevărate capcane pentru cei mici, aşteaptă reparaţii. Pe hârtie, locurile de joacă neconforme sunt închise. În realitate ele sunt pline de bunici, mame şi copii. Un material din campania FOCUS PE EI.
Ce am învăţat până acum? Că la stat nu e ca la privat. Asta este ce am auzit şi vom auzi mereu în discuţia cu autorităţile când sunt întrebate cât durează? de ce durează atât? când interesul public va conta? Până la urmă de ce suntem unde suntem?
Aşa se explică de ce parcuri precum Alexandru Ioan Cuza, Moghioroş sau chiar Bazilescu sunt date drept exemple de bună practică. Primăriile de sector au avut banii necesari pentru a interveni şi îmbunătăţi. Un lucru e cert tot despre stat vorbim, nu de privat.
Asta trebuie să facem după 10 ani sau chiar 12 ani. Reparaţiile par că nu mai pot fi o soluţie după atât de mult timp, timp în care nu s-a întâmplat mai nimic. Mentenanţa aproape că a lipsit şi achiziţionarea de noi elemente a fost practic inexistentă.
De fapt locurile despre care facem vorbire sunt închise, nimeni nu ar trebui să intre să le folosească, dar spune tu asta unui părinte care are copilul acasă, pentru că este grevă şi vremea e frumoasă. Unde să mergi cu el, dacă nu la joacă?
