Într-o epocă în care România se confrunta cu lipsuri materiale şi restricţii, sportul devenea o evadare din cotidian, iar performanţele Stelei în Cupa Campionilor Europeni din 1986 ofereau o bucurie rară şi autentică. La capătul acelor momente istorice, Helmut Duckadam a devenit un simbol al curajului şi al speranţei.
Duckadam a intrat în legendă, apărând patru penalty-uri consecutive şi aducând Stelei trofeul cel mai râvnit din fotbalul european.
Gestul său nu a fost doar o performanţă sportivă, ci şi o lecţie despre depăşirea limitelor. Duckadam a devenit o metaforă a rezilienţei românilor, un exemplu că, deşi condiţiile materiale erau precare, spiritul rămânea invincibil.
Duckadam a plecat azi dintre noi, dar lasă în urmă o moştenire pe care timpul nu o poate şterge. Povestea sa de la Sevilla, devotamentul şi modestia care l-au definit, vor rămâne în inimile românilor ca o amintire vie a ceea ce putem realiza chiar şi atunci când pare că nu avem nimic.
Într-un interviu realizat acum câţiva ani de către colegii de la News.ro, Duckadam clarifică pentru istorie câteva dintre zvonurile care au circulat despre el în perioada care a urmat celebrei finale de la Sevilla.
