Cu teamă şi speranţă! Aşa trăiesc cei mai mulţi dintre ucrainienii ajunşi în România. Gara de Nord din Bucureşti
este prima lor staţie către o lume mai bună! Acasă, în Ucraina, au lăsat tot. Soţi, fraţi şi taţi! Aceştia au rămas să-şi
apere ţara iar mulţi dintre ei au ajuns deja în gropile comune. Pentru cei care au scăpat din iadul adus de armata rusă,
orice ţară în care pot ajunge reprezintă o şansă la viaţă.
El este Husam, un bărbat în vârstă de 31 de ani, de origine irakiană. Locuia în Ucraina, lângă Harkov, din 2009 şi trăia o
viaţă liniştită alături de soţia sa, ucraineanca Opeksandra. Au trei împreună trei fetiţe: Lian - in vârstă de 6 ani, Yassmin - de doi ani şi Violeta, care s-a născut pe 28 februarie, la 4 zile după ce Rusia a început să bombardeze Ucraina. După naştere a pus bebeluşul în scutece, a strâns câteva lucruri de prin casă şi împreună cu soţia şi ceilalţi copii…şi au fugit spre România.
Copiii care până acum câteva zile aveau doar grija temelor sau a jucăriilor, acum sunt obligaţi să înţeleagă şi să vadă ce
înseamnă un război.
Printre zecile de refugiaţi l-am găsit pe Daniel. El nu a plecat în grabă din Ucraina ci din…Brazilia. A venit pentru a ajuta
A vrut să meargă la frontieră să ajute, dar a auzit că este mare nevoie de voluntari în Bucureşti, la Gara de Nord, şi a
rămas aici.
Vladyslav este medic ucrainean dar are dublă cetăţenie. Astfel, a plecat din Ucraina pentru şi a venit aici, alături de
familia sa, pentru a-şi ajuta semenii care se salvează din calea morţii.
Cu mâinile goale, dar cu inimile pline de speranţă, cu un zâmbet timid pe chip, dar cu un suflet plin de lacrimi,
ucrainenilor nu le mai rămâne nimic, decât să spere că într-o zi infernul din ţara lor va lua sfârşit.
