Apare din nou, de data asta în vecinătatea noastră imediată, una dintre dimensiunile cele mai ciudate şi cumplite ale conflictelor militare: folosirea oficială a „luptătorilor străini“ ca formulă de exacerbare pe diverse baze motivaţionale a calităţii propriilor trupe, adăugând şi maximizând potenţialul de violenţă al angajamentelor individuale.
De mai multe ori am evocat posibilitatea ca teritoriul Ucrainei să devină locul în care se va desfăşura, pe scară foarte largă, un experiment de tip "Siria +", reunind caracteristicile de ferocitate şi tipologia specifică de angajament pe care le-am văzut în Bosnia sau Siria, cu o participare internaţională care, de data asta, să nu se mai facă pe trasee ascunse, ci la directa chemare a unor state care, până mai ieri, condamnau cu violenţă folosirea oricărui alt tip de trupe în afara celor oficial înregistrate sub denimirea de "armată naţională".
