Premierul desemnat Luca Niculescu ia în calcul mai multe formule pentru constituirea viitorului Executiv, în condiţiile în care divergenţele dintre principalele partide îngreunează negocierile politice. Una dintre variantele discutate este formarea unui guvern hibrid, care să reunească reprezentanţi ai unuia sau două partide şi specialişti independenţi, o soluţie prin care ar putea fi depăşite rezervele liberalilor faţă de o nouă colaborare cu PSD.
Invitat luni seară la Antena 3 CNN, Niculescu a admis că participarea PNL la guvernare nu este, în acest moment, un scenariu probabil.
„În momentul acesta nu cred că PNL intră în guvern, dar mai sunt şi alte soluţii. Poţi să ai un guvern hibrid, un guvern din care să facă parte unul sau două partide şi câţiva tehnocraţi”, a explicat el.
Premierul desemnat a arătat că formula unei coaliţii extinse, alcătuite din PSD, PNL şi UDMR, este dificil de realizat în actualul context. O altă posibilitate ar fi un cabinet format exclusiv din tehnocraţi, însă Niculescu consideră că aceasta ar fi „cea mai fragilă” variantă. Un asemenea Executiv ar putea funcţiona, totuşi, dacă ar beneficia de un sprijin parlamentar suficient pentru a asigura stabilitatea politică şi pentru a evita declanşarea alegerilor anticipate.
Luca Niculescu atrage atenţia că situaţia economică impune instalarea rapidă a unui guvern cu puteri depline. În urma discuţiilor purtate cu experţi, lideri politici, ministrul Finanţelor şi guvernatorul BNR, premierul desemnat a concluzionat că România nu îşi mai permite prelungirea blocajului instituţional.
Pentru a facilita un compromis între partide, el a propus un acord limitat în timp, concentrat asupra celor mai urgente reforme şi decizii economice.
„Am propus să ne gândim la un acord de susţinere, de şase luni de exemplu, a unor reforme şi demersuri prioritare”, a declarat Niculescu.
Printre priorităţi se numără rectificarea bugetară, măsurile de protecţie pentru consumatorii vulnerabili afectaţi de criza energetică şi adoptarea bugetului pentru anul viitor. Întârzierea acestor decizii ar putea afecta încrederea agenţiilor internaţionale de rating în economia românească şi ar crea dificultăţi în asigurarea fondurilor necesare pentru salarii sau pentru achiziţiile instituţiilor esenţiale, inclusiv Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU).
Negocierile purtate de premierul desemnat cu formaţiunile parlamentare sunt complicate de condiţiile impuse de fiecare partid. PSD respinge ideea unui guvern exclusiv tehnocrat şi susţine formarea unei echipe care să beneficieze de participarea PSD, PNL şi UDMR.
De cealaltă parte, USR, prin liderul Dominic Fritz, şi-a menţinut opoziţia faţă de o guvernare alături de social-democraţi. Formaţiunea ar accepta, în schimb, o formulă de colaborare între PNL, USR şi UDMR.
Grupul minorităţilor naţionale şi-a exprimat sprijinul necondiţionat, în timp ce partidul PACE susţine constituirea unui cabinet cu o componenţă eminamente politică.
Luca Niculescu trebuie să depună până joi lista miniştrilor şi programul de guvernare în Parlament, ceea ce limitează timpul disponibil pentru obţinerea unui acord.
În privinţa economiei, premierul desemnat susţine că redresarea nu trebuie să se bazeze pe continuarea unor măsuri drastice de reducere a cheltuielilor bugetare. Printre direcţiile avute în vedere se află reformarea companiilor de stat şi îmbunătăţirea colectării taxelor şi impozitelor.
Niculescu indică experienţa Greciei drept un posibil model pentru eficientizarea veniturilor fiscale, considerând că România trebuie să valorifice mai bine resursele pe care le poate colecta la buget.
Un alt obiectiv important este respectarea jaloanelor necesare aderării la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). Procesul este unul dintre domeniile de care Luca Niculescu s-a ocupat în ultimii ani.
Aderarea ar putea consolida credibilitatea României pe plan internaţional şi ar crea condiţii mai favorabile pentru atragerea investiţiilor din partea marilor fonduri globale. Până la formarea noului Executiv, însă, prioritatea rămâne găsirea unei formule politice care să permită adoptarea rapidă a măsurilor economice urgente.
