Printre atâtea cazuri revoltătoare, există şi speranţă. Iar omenia nu a murit. În Bucureşti şi în alte trei oraşe din ţară, sute de voluntari merg şi petrec timp cu cei în vârstă. Împărtăşesc cuvinte, emoţii, amintiri şi, cel mai important, alină singurătatea. Poate cea mai cumplită boală a bătrâneţii. În cadrul programului de voluntariat al Asociaţiei „Niciodată singur” s-au legat prietenii uimitoare.
Doamna Ileana şi doamna Eugenia sunt de vârste apropiate. Destinul le-a adus împreună în toamna vieţii. Pe hârtie, una este voluntar, cealaltă beneficiar. Practic împărtăşesc o prietenie unică. Doamna Eugenia locuieşte singură de peste 20 de ani. Soţul i-a murit, iar fiica s-a mutat în strinătate, în căutarea unui trai mai bun. Cu prietena ei împărtăşeşte bucuriile şi tristeţile vieţii. Şi timpul trece altfel.
Doamna Ileana a început voluntariatul motivată de fiica ei, care face acelaşi lucru. Dar şi de o poveste emoţionantă. Acum aduce în continuare bucurie.