În Vrancea, în ajunul Anului Nou, satele au fost în mişcare. Flăcăiandrii au umblat cu pluguşorul, fetele au încercat să-şi afle ursitul, iar bătrânii au iscodit cât de bune vor fi lunile anului şi recoltele, după semne numai de ei ştiute. Timp de două zile şi o noapte, cetele de urători au mers din casă în casă pentru ca gospodarii să aibă parte de sănătate, recolte bogate şi noroc la vite.
In satul Spulber, cum s-a luminat de ziuă, primele cete de copii au pornit plugusorul. Neobositi, ei au trecut de la o casa la alta şi peste tot au fost asteptati cu daruri.
Pe seara, în zgomotul a zeci de tălăngi, au pornit cu pluguşorul si cetele de tineri din satul Neculele. Dintre plugari a fost musai să nu lipsească ursul si capra, ale caror dansuri semnifică purificarea si fertilizarea pamintului în noul an. Ulitele troienite ale satului au rasunat de chiuituri, muzica lautarilor si clopotele mari, luate de la gitul vitelor.
Personajele cu „greutate” in ceată au fost Ursarii, Generalul conducatorul cetei, capra, Baba si Unchiesii, dar banii i-a strins unul singur, cel care a spus Plugul.
În astfel de ocazii, cel mai frumos costum il poarta Generalul, conducatorul de ceata, care incepe pregatirile cu citeva zile inainte.
Ceata, care le-a urat gospodarilor sa aiba parte de belsug, bucurie si sănătate a primit mere, nuci, colaci, bani si… o tuica fiarta.
Inainte de a pleca la alta casa, mascatii au jucat fetele de maritat, ca sa aiba noroc si sa se marite anul care vine.
După plugusor, toata lumea s-a adunat în jurul mesei festive de Revelion.
