Piaţa muncii din România ascunde o realitate mai complexă decât arată cifrele oficiale ale şomajului. Sute de mii de persoane sunt disponibile pentru muncă, dar nu îşi caută activ un job. Datele conturează o imagine extinsă a populaţiei inactive.
La finalul anului 2025, România avea oficial 500.300 de şomeri, însă statisticile Institutului Naţional de Statistică arată că încă 204.500 de persoane fac parte din aşa-numita forţă de muncă potenţială adiţională. Acestea sunt persoane care ar putea lucra, dar nu sunt încadrate în categoria şomerilor.
Cea mai mare parte a acestui grup, respectiv 199.200 de persoane, este formată din oameni care nu îşi caută un loc de muncă, deşi sunt disponibili să înceapă lucrul. Alte aproximativ 6.500 de persoane caută un job, dar nu pot începe imediat. În cazul celor care nu caută activ muncă, ponderea este de 2,4% din populaţia activă.
Comparativ cu anul anterior, numărul acestor persoane a scăzut cu 19.300, însă fenomenul rămâne semnificativ. Majoritatea celor disponibili, dar inactivi, sunt femei – 121.700, iar 148.500 provin din mediul rural, ceea ce indică dezechilibre între zone şi categorii sociale.
În total, populaţia inactivă cu vârste între 15 şi 74 de ani ajunge la 6,17 milioane de persoane, în timp ce populaţia ocupată este de aproximativ 7,6 milioane. În paralel, există şi o categorie de 75.400 de persoane considerate subocupate, care lucrează part-time, dar ar dori şi ar putea să muncească mai mult.
Aceştia reprezintă 0,9% din populaţia activă, iar majoritatea se regăsesc tot în mediul rural. Datele evidenţiază nu doar dimensiunea şomajului, ci şi un potenţial important de forţă de muncă insuficient valorificat.
