O mină marină din cel de-al Doilea Război Mondial, rămasă neexplodată, a fost descoperita la Constanţa pe fundul Mării
Negre. Scafandrii de luptă au fost chemaţi s-o distrugă. Un singur pas greşit ar fi putut duce la o tragedie. Misiunea
geniştilor a fost însă un succes.
În largul mării zace un baraj de mine vechi de zeci de ani, întins pe câţiva kilometri, de-a lungul litoralului românesc. Au
fost plantate în 1940, în cel de-al doilea război mondial.
Minele sunt ucigaşii tăcuţi ai mărilor. Sunt încărcături explozive uriaşe amplasate sub apă, care detonează la cea mai mică atingere. Deflagraţia este devastatoare pentru orice navă militară sau civilă. Iar în prezent Marea Neagra e un poligon de antrenament în care românii, bulgarii şi alte naţiuni aliate, cooperează când vine vorba de explozivi navali.
La 16 km în largul mării, echipa de scafadri e lansată de pe nava-mamă. Mina marina e la 45 de metri adâncime şi
cântăreşte 3oo de kilograme.
Geniştii subacvatici au coborât pe fundul apei şi au pregătit explozia.
Numai echipamentul de scufundare poate ajunge la o greutate de 50 de kilograme.
Ieşirea din adâncuri se desfăşoară întotdeauna lent. Scafandrii trebuie să fie cu ochii în patru: Marea Neagra chiar
e neagră. În zilele ei bune, în adâncuri vizibilitatea nu depăşeşte 5 metri.
