Un amestec tradiţional de autenticitate, melancolie, rusticitate şi modernitate, capitala portugheză a devenit o Mecca pentru turismul internaţional. Dar a plătit preţul prin pierderea esenţei sale. Lisabona şi-a pierdut aproximativ 30% din populaţie din 2013, iar astăzi 60% din locuinţe sunt apartamente turistice.
În 2023, Portugalia a primit 30 de milioane de turişti, atrăgând venituri de 25 de miliarde de euro. De asemenea, numărul turiştilor străini care au vizitat Portugalia a depăşit trei milioane în perioada ianuarie-martie 2024. Însă succesul poate duce la eşec.
Simbolul Lisabonei este tuk-tuk-ul. Cu tigri pe acoperiş, cu decor floral din plastic sau deghizat în tramvai: orice element care ajută să iasă în evidenţă printre valul de triciclete gata să arate miilor de turişti 5, 10, 15 sau 20. lucruri pe care nu ar trebui să le rateze în capitala portugheză, relatează El Pais, citat de Profit.ro
Tramvaiul domină pe cărţi poştale şi magneţi, dar tuk-tuk-ul a luat stăpânire pe străzi. Când se întâlnesc pe străzile abrupte şi înguste care urcă până la castelul São Jorge, au loc uneori ciocniri istorice. Tramvaiele sunt transporturi rigide, incapabile să devieze cu un milimetru de la traseul lor, în timp ce tuk-tuk-urile merg într-un ritm alert, deseori încălcând regulile de circulaţie pentru a facilita o fotografie bună şi oferind pasagerilor acel sentiment frivol, de vacanţă, în care se află.
„Cred că a încetat chiar să-i facă pe turişti fericiţi. Sunt oameni care au venit cu ani în urmă şi, când s-au întors recent, au constatat că nu este la fel”, spune Tânia Correia. Lisabona s-a născut în locul în care a crescut Tânia, castelul São Jorge, o fortăreaţă militară situată pe un deal cu vedere la râul Tajo, care a servit drept zid protector mai întâi al islamului şi apoi al creştinismului.
Lisabona şi-a pierdut aproximativ 30% din populaţie din 2013, iar astăzi 60% din locuinţe sunt apartamente turistice. Pe fondul crizei euro, guvernul conservator a adoptat o Lege care permitea actualizarea chiriilor vechi şi a dus la multiple evacuări. În paralel, a fost încurajată intrarea capitalului străin prin politici fiscale agresive (pensionarii din alte ţări care se mută în Portugalia nu ar plăti taxe temporar) şi crearea de vize de aur, care asigurau rezidenţa legală cetăţenilor din afara UE în schimbul unei investitii imobiliare.
Chinezii au devenit cei mai entuziaşti proprietari de proprietăţi din Lisabona, dar cu un exod masiv al portughezilor către periferie.
„Am pierdut populaţie în ultimii 11 ani pentru că oamenii au fost forţaţi să plece, nu numai din cauza marii crize economice, ci şi pentru că guvernul de dreapta a aplicat măsuri care le-au permis oamenilor să plece şi a coincis şi cu intrarea pe scenă a unei activităţi aparent inofensive, apartamentele turistice, profund invazivă pentru oameni”, spune Miguel Coelho, preşedintele Junta de Freguesía de Santa Maria Maior. Pe acest fond, 6 cartiere istorice şi-au pierdut 30% din populaţie începând din 2013.
La fel ca oamenii, instituţiile şi afacerile legate de cultură sunt şi ele împinse la periferie. Barata îşi iubeşte oraşul, dar nu-l mai recunoaşte: „Când merg la Baixa sau Chiado, mă simt de parcă sunt într-un parc de distracţii pentru străini. Cu excepţia teatrelor şi muzeelor, care nu pot fi modificate, aproape totul înseamnă magazine de marcă internaţională sau magazine de suveniruri. Turismul a decimat totul.”
