Într-o lume tot mai digitalizată, birocraţia tradiţională este înlocuită de soluţii moderne, iar semnătura electronică devine un instrument indispensabil pentru tot mai multe persoane. Fie că este vorba despre utilizarea platformei e-Factura, semnarea la distanţă a unui contract sau depunerea de cereri către autorităţi, acest instrument a evoluat rapid de la o opţiune la o necesitate în numeroase sectoare.
Pe 8 iulie 2024, Legea nr. 214/2024 privind utilizarea semnăturii electronice, a mărcii temporale şi furnizarea serviciilor de încredere, a fost publicată în Monitorul Oficial al României. Această lege, care intră în vigoare din 8 octombrie 2024, devine cadrul legislativ actualizat pentru utilizarea semnăturii electronice şi serviciilor conexe.
De ce a fost necesară această schimbare?
Legea privind semnătura electronică era mult aşteptată, având în vedere că legislaţia anterioară (Legea nr. 455/2001 şi Legea nr. 451/2004) nu mai corespundea noilor tehnologii. Aceste reglementări vechi nu erau aliniate complet cu standardele europene stabilite de Regulamentul eIDAS (Regulamentul (UE) nr. 910/2014). Deficienţele legislative din România au generat neclarităţi în practică, de exemplu, lipsa de coerenţă între diferitele legi.
Deşi semnăturile electronice calificate sunt recunoscute legal, în practică se preferă adesea semnăturile olografe trimise prin e-mail în format scanat, ceea ce nu oferă aceeaşi forţă juridică. Numai documentele semnate electronic în format digital păstrează valoarea probatorie a înscrisului sub semnătură privată. Totuşi, documentele semnate electronic şi ulterior printate sau documentele semnate olograf şi scanate sunt considerate doar copii, fără valoare juridică egală cu originalul.
Ce aduce nou Legea 214/2024?
Legea reuneşte toate reglementările referitoare la semnătura electronică şi introduce clarificări cu privire la efectele juridice ale semnăturilor electronice de diferite tipuri: calificată, avansată şi simplă.
Tipuri de semnături şi efecte juridice
-
Semnătura electronică calificată: Are aceleaşi efecte juridice ca o semnătură olografă şi este echivalentă unui înscris sub semnătură privată. Documentele emise de autorităţi publice şi semnate cu semnătură calificată sunt asimilate unor înscrisuri autentice.
-
Semnătura electronică avansată: Produce efecte juridice similare unei semnături olografe dacă sunt respectate anumite condiţii stricte, cum ar fi veridicitatea semnăturii şi acordul între părţi asupra folosirii acesteia.
-
Semnătura electronică simplă: Este recunoscută doar în anumite situaţii, cum ar fi pentru acte de valoare mică sau atunci când părţile agreează că aceasta va avea efecte juridice similare unei semnături olografe.
Noua legislaţie permite o mai bună adaptare la relaţiile comerciale, facilitând acordurile între părţi privind efectele semnăturilor electronice. Deşi extinde utilizarea acestora, validitatea semnăturilor electronice mai puţin avansate depinde de acordul între părţi, iar semnătura calificată rămâne cea mai sigură opţiune.
Avantaje şi dezavantaje ale utilizării semnăturii electronice
Într-un context în care digitalizarea devine tot mai prezentă, semnătura electronică oferă o soluţie convenabilă pentru semnarea documentelor la distanţă, simplificând procesele tranzacţionale. Aceasta asigură, de asemenea, trasabilitate şi elimină necesitatea depozitării documentelor fizice.
Cu toate acestea, există şi provocări. Problemele tehnice pot întârzia semnarea documentelor, iar utilizarea unor platforme incompatibile poate complica recunoaşterea semnăturilor între părţi. Astfel, este importantă verificarea compatibilităţii şi siguranţei platformelor utilizate.
În concluzie, Legea 214/2024 reprezintă un pas esenţial în modernizarea legislaţiei privind semnătura electronică în România, aliniind-o la standardele europene şi facilitând tranzacţiile electronice.
