Moartea lui Mircea Lucescu a stârnit un val de reacţii în presa internaţională, care îl descrie drept un inovator şi un vizionar al fotbalului modern. Fostul mare antrenor s-a stins marţi seară, la 80 de ani, în urma unui infarct, după ce fusese internat timp de o săptămână şi se afla în comă indusă de peste 24 de ore.
Publicaţii importante, precum Gazzetta dello Sport, au scos în evidenţă contribuţiile revoluţionare ale lui Lucescu, mergând dincolo de trofee şi rezultate. Jurnaliştii italieni au subliniat faptul că tehnici considerate astăzi standard, precum analiza detaliată a meciurilor, erau folosite de antrenorul român încă din perioada comunistă, când improviza metode ingenioase pentru a studia jocul.
În anii petrecuţi la Dinamo Bucureşti, Lucescu apela la elevi pe care îi plasa în tribune pentru a nota mişcările jucătorilor, reconstruind ulterior meciurile în detaliu. Mai târziu, ajuns în Italia, la Pisa, primul lucru cerut conducerii nu a fost un jucător, ci un videorecorder - semn al obsesiei sale pentru analiză şi perfecţionare.
Presa străină îl compară cu un „Nikola Tesla al fotbalului”, un geniu neconvenţional care a schimbat modul în care este înţeles jocul. Cu 36 de trofee câştigate şi o carieră întinsă pe mai multe decenii, Lucescu a influenţat generaţii întregi de jucători şi antrenori.
Devotamentul său pentru fotbal a fost dus până la capăt: chiar şi la 80 de ani, după probleme serioase de sănătate, a revenit pe banca naţionalei României pentru a încerca o nouă calificare la Cupa Mondială. Imaginea sa rămâne puternică şi în afara terenului - la Doneţk, în apropierea stadionului lui Şahtior Doneţk, există o statuie ridicată în onoarea sa, o raritate pentru un antrenor în viaţă.
De la începuturile ca jucător la Dinamo, unde centra pentru golgheterul Dudu Georgescu, până la cariera impresionantă de antrenor în Europa, Mircea Lucescu a rămas un simbol al inovaţiei şi pasiunii pentru fotbal. Dispariţia sa marchează sfârşitul unei epoci şi lasă în urmă o moştenire greu de egalat.
