Faimoasele zone albastre, în care trăiesc cei mai mulţi centenari, au fost mistificate din motive meschine si nu exista. Nici Ikaria (Grecia) sau Okinawa (Japonia) nu fac excepţie?

Faimoasele zone albastre, în care trăiesc cei mai mulţi centenari, au fost mistificate din motive meschine si nu exista. Nici Ikaria (Grecia) sau Okinawa (Japonia) nu fac excepţie?

Un studiu recent al Dr. Saul Justin Newman, cercetător la University College London, demontează mitul zonelor albastre – acele locuri unde se presupune că oamenii depăşesc în mod frecvent vârsta de 100-110 ani. Potrivit acestuia, ideea zonelor albastre s-a bazat pe erori statistice şi fraude, printre care o practică răspândită de a încasa pensii în numele unor persoane decedate. Dr. Newman subliniază că sute de mii de oameni au fost raportaţi ca fiind în viaţă, deşi aceştia decedaseră de mult timp.

Zonele albastre cele mai cunoscute sunt Loma Linda (California), Okinawa (Japonia), Nicoya (Costa Rica), Sardinia (Italia) şi Ikaria (Grecia). Însă, conform studiului publicat în varianta pre-print pe platforma BioRxiv, conceptul acestor „locuri de longevitate” este rezultatul unor cercetări slabe şi concluzii greşite.

Mitul „fântânii tinereţii” explicat prin genetică sau dietă

Popularitatea ideii zonelor albastre a condus la zeci de studii care au încercat să explice „anomaliile” acestor regiuni fie prin factori genetici, fie prin dietă sau alte condiţii naturale. Cu toate acestea, niciunul dintre aceste studii nu a adus răspunsuri satisfăcătoare acceptate de întreaga comunitate ştiinţifică.

Dr. Newman, în schimb, susţine că longevitatea extremă din aceste zone este legată mai degrabă de fraude comise pentru a încasa pensii în numele persoanelor decedate, decât de factori biologici unici. De exemplu, în Italia, în 1997, aproximativ 300.000 de oameni erau raportaţi ca fiind centenari, dar niciunul nu mai era viu. În Costa Rica, 42% dintre persoanele de peste 92 de ani fuseseră înregistrate greşit la recensământul din 2000.

Revizuirea zonelor albastre

Zona Nicoya din Costa Rica, considerată iniţial una dintre cele mai longevive regiuni, şi-a pierdut aproape 90% din aşa-zişii centenari după ce datele au fost revizuite, eliminând-o din topul longevităţii. Situaţii similare au fost descoperite şi în Japonia. În 2010, peste 230.000 de „centenari” nu au mai fost găsiţi în viaţă în momentul unei reînregistrări, mulţi dintre ei fiind decedaţi de mult timp sau rezultatul unor erori administrative.

În Okinawa, unde s-a afirmat că locuitorii ating vârste impresionante datorită unei diete bazate pe legume şi cartofi dulci, statisticile guvernamentale indică un consum scăzut de legume. De fapt, Okinawa are cea mai mică rată de consum de cartofi dulci din Japonia şi una dintre cele mai mari rate de obezitate.

Dr. Newman afirmă că până la 82% din recordurile globale ale centenarilor şi supercentenarilor sunt compromise din cauza fraudelor şi erorilor de înregistrare. Astfel, mitul zonelor albastre nu are nimic de-a face cu genetică sau dietă, ci mai degrabă cu sărăcia şi oportunităţile de fraudă.

Afla mai multe desprezone albastregreciacentenari
Distribuie:envelope-fillEmail
viewscnt