Bucea…în perioada aceasta este sinonim cu…atrocitate! Peste 300 de civili au sfarsit într-un mod cumplit. Foarte mulţi
dintre cei care nu au reuşit să fugă până la venirea ruşilor au căzut pradă furiei soldaţilor trimişi să ,,aducă pacea" aşa cum
îi place liderului de la Kremlin să spună. Vulnerabile, femeile şi fetele au trăit orori greu de imaginat. Şi-au privit taţii şi soţii
cum mor şi multe dintre ele au fost victime abuzurilor sexuale. Marius…mă introc la tine. Ştiu că ai stat de vorbă cu una dintre aceste femei, o tânără de 18 ani, o supraviţuitoare.
Ea este Valentina. Are 18 ani, vârsta la care ar fi trebuit să se bucure de viaţă, să descopere lumea şi să îşi croiască un
viitor. Aripile i-au fost frânte de războiul absurd. Iar viaţa ei a devenit calvar. Nimic nu avea sa o pregateasca pentru ce
urma sa vadă, sa traiasca.
În ultimele două luni Valentina aproape ca nu a iesit din curtea casei. Iar beci a devenit refugiu. În întuneric şi
rugăciune a căutat lumina speranţe. A dus o luptă pentru supravieţuire pentru care nu a fost pregatită. Dar pe care a
castigat-o. Când ruşii au fost scoşi din oras şi-a facut curaj să iasa din curte, pe stradă. Contacul cu realitatea a fost dur. Isi
striga vecinii pentru a vedea cine mai este in viaţă. Iar localitatea…era distrusa.
Cei rămaşi în viaţă se pot numi norocoşi. Dar lupta pentru supraviţuire continuă. Hrana o primesc de la ajutoare, apa la
fel…iar telefoanele şi le incarca la unul din cele 3 generatoare din localitate. Ca toti ceilalti oameni din Bucha sau oricare
altă localitate invadată de ruşi.
Dacă o intrebi ce isi doreşte, Valentina spune că îşi vrea viata de dinainte înapoi. Supravieţuitoarea din Bucha mai
vrea însă ceva…ca vinovaţii pentru genocidul din patria ei să platească!
