Astăzi se împlinesc 32 de ani de la începutul Revoluţiei Române în Bucureşti. A fost ziua ultimului discurs al lui
Ceauşeascu. Ziua revoltei, ziua baricadei de la Intercontinental. Şi ultima zi pentru martirii eroi. Oamenii care
s-au sacrificat în numele libertăţii. 32 de ani mai târziu nu există vinovaţi. Doar comemorări. Şi oameni care se
încăpăţânează să nu uite. La cimitirul Eroilor Revoluţiei am găsit o profesoară care a mers cu elevii să le predea o altfel de lecţie.
Manuela Stănică este profesoară de Limba şi Literatura Română la Liceul Alexandru Ioan Cuza din Capitală. Pe 21
decembrie, la cimirul Eroii Revoluţiei, le-a predat elevilor lecţia istoriei pe care suntem datori să nu o uităm.
În acelaşi cimitir, un bărbat se plimba pe alei şi aprindea lumânări. Amintirile acelui 21 decembrie însângerat îl bântuie şi acum.
21 decembrie 1989 este ziua în care Ceauşescu organiza marele miting al oamenilor muncii. S-a trezit însă în faţa unor furiei unei întregi naţiuni, decisă să îşi câştige libertatea.
A fost debutul revoluţiei în Bucureşti. Iar libertatea a fost plătită cu sânge. În Piaţa Universităţii din Capitală, ca în fiecare an, s-a desfăşurat o ceremonie religioasă pentru eroii Revoluţiei şi au fost depuse coroane. Mihai şi-a pierdut tatăl pe 22 decembrie. A fost împuşcat de trupele Securităţii când apăra televiziunea.
Mihai ştie că este fiu de erou. Şi îşi doreşte ca tatăl său şi ceilalţi martiri să nu fie uitaţi.
Dosarul Revoluţiei nu a fost soluţionat nici după 32 de ani.
Pentru asta este nevoie însă de o secţie specială care să se ocupe doar de investigarea infracţiuni împotriva umanităţii. Şi Klaus Iohannis a depus o coroană în faţa monumentului din Piaţa Universităţii.
