Bulgaria este la 2-3 ani distanţă de un ”scenariu românesc”, avertizează economiştii citaţi de Profit.ro.
Recent, au venit ştiri uimitoare din România – guvernul începe reduceri de 40% în administraţie! Acest curaj al guvernanţilor din România contrastează puternic cu nehotărârea celor de la noi, care se prefac că nu aud rumoarea tot mai mare împotriva creşterii cheltuielilor pentru aparatul de stat, arată o analiză a agenţiei bulgare Sega.
În Bulgaria, autorităţile promovează în prezent un buget nebunesc care ar putea îngropa Bulgaria. Se pare că nu au învăţat nimic din experienţa amară a românilor. Vecinii noştri culeg roadele otrăvite ale populismului – ani de zile de cheltuieli umflate, distribuirea de preferinţe fiscale şi subvenţii, un deficit bugetar în creştere rapidă şi, în consecinţă, o creştere rapidă a datoriei de stat. Ei bine, acum a venit timpul să fie plătit preţul pentru această politică iresponsabilă. Acelaşi lucru s-a întâmplat anterior cu un alt vecin al nostru – Grecia, arată Rador.
Cum a ajuns România la „scenariul grecesc”?
Iată cum descrie Adrian Nikolov de la Institutul de Economie de Piaţă alunecarea în abisul financiar: La mijlocul deceniului trecut, guvernul român a redistribuit 35-36% din Produsul Intern Brut (PIB). Însă, după 2020, această pondere a depăşit 40%, iar anul trecut a atins un nivel record de 44%. Factorii sunt diverşi – de la creşterea rapidă a salariilor şi pensiilor din sectorul public, la scutiri de taxe şi o schemă de compensare a preţurilor ridicate la energie electrică. Sună familiar, nu-i aşa?
La fel ca în Bulgaria, această generozitate nu este combinată cu o creştere a veniturilor. Deficitul bugetar a început să se adâncească încă din anii de dinainte de criză, depăşind 4% din PIB în 2019. Iar în 2020, din cauza pandemiei de COVID, excesul de cheltuieli faţă de venituri a ajuns la 9%. În termeni nominali, „gaura” din buget creşte într-un ritm ameţitor – de la 837 de milioane de euro în 2015 la peste 33 de miliarde de euro în 2024.
Deficitul este finanţat din contul noii datorii publice – de la sub 60 de miliarde de euro la mijlocul ultimului deceniu la peste 193 de miliarde în 2024 şi o prognoză de peste 220 de miliarde de euro în cel actual. Deficitul a fost de mult timp în afara regulii fiscale europene de sub 3% din PIB, iar probabil că anul viitor datoria va depăşi şi ea pragul admis de 60%. Creşterea economică rapidă a apus de mult – în 2023, creşterea PIB-ului a încetinit la 2,3%, în 2024 – la 0,9%, iar pentru acest an prognoza CE este pentru o creştere de doar 1,4%.
Deteriorarea accentuată a indicatorilor fiscali obligă guvernul român să introducă o serie de măsuri pentru echilibrarea bugetului, subliniază Adrian Nikolov şi descrie „terapia”:
– Creşterea TVA-ului – de la 19 la 21%, precum şi fixarea cotelor reduse la 11%;
– Introducerea unui impozit de 1% pe construcţii;
– Eliminarea fiscalizării preferenţiale pentru anumite sectoare – tehnologia informaţiei, construcţii, producţia alimentară;
– Dublarea impozitului pe cifra de afaceri a băncilor – de la 2 la 4%;
– Impozit minim pe cifra de afaceri a companiilor mari, modificări ale regimurilor întreprinderilor mici şi digitalizarea suplimentară a contabilităţii – pentru a reduce economia subterană şi a creşte încasările la buget;
– Creşteri ale accizelor – în 2023 şi 2025;
– Două creşteri consecutive ale impozitului pe dividende – prima la 10% la sfârşitul anului 2024, apoi la 16%, stabilite de la începutul anului 2026;
– Îngheţarea salariilor, bonusurilor, compensaţiilor în sectorul public la nivelurile din decembrie 2024;
– Amânarea indexării pensiilor speciale (ale magistraţilor, militarilor etc.) cu o creştere a ratei inflaţiei;
– O serie de restricţii privind achiziţiile de bunuri şi servicii în sectorul public, introduse încă din 2023;
– Sistarea numirilor în sectorul public şi interdicţia de ocupare a posturilor vacante pentru perioada 2024-2026;
– Interdicţia de creştere a costurilor de personal în întreprinderile publice, precum şi interdicţia de angajare în companiile de stat în pierdere;
– Reducerea salariilor şi reducerea numărului de autorităţi de reglementare.
Lista este lungă, iar măsurile descrise aici nu epuizează acţiunile guvernului român din ultimii 2-3 ani. Cu toate acestea, direcţia este clară – înăsprirea controlului, extinderea bazei de impozitare, creşterea cotelor de impozitare care afectează întregul consum şi mediul de afaceri, reducerea ocupării forţei de muncă în sectorul public şi îngheţarea cheltuielilor.
Toate acestea se întâmplă sub ochiul atent al FMI. Deocamdată, fondul a oferit doar consultanţă guvernanţilor şi nu a fost nevoit să acorde împrumuturi sub anumite condiţii, dar viitorul depinde de succesul măsurilor, a comentat economistul de la Institutul pentru Economie de Piaţă.
Bulgaria din ziua de azi seamănă cu România din 2018-2019. Deficitul este pe muchie de cuţit, iar datoria este în creştere, şi asta în ani fără o criză semnificativă şi şocuri externe. Privirea către România de astăzi este, de fapt, către Bulgaria de peste 2-3 ani, dacă creşterea cheltuielilor bugetare nu va fi întreruptă, iar redistribuirea – redusă sub 40% din PIB, avertizează Adrian Nikolov.
Lâcezar Bogdanov, economist-şef la Institutul pentru Economie de Piaţă, aminteşte: cu un deficit bugetar în creştere, este necesară o creştere a datoriei de stat. Cu excepţia cazului în care statul nu privatizează şi acordă concesii la scară largă (şi nu o face şi nu intenţionează să o facă).
„Da, în acest moment Bulgaria are încă o datorie publică relativ scăzută – prognoza este de 27,8% din PIB până la sfârşitul anului. Dar traiectoria indică o creştere bruscă – de la 23,1% din PIB în 2024 la 36,6% din PIB în 2028. Aceasta este o creştere de 25 de miliarde de euro în doar patru ani. Asta dacă prognoza destul de optimistă privind dimensiunea deficitului se adevereşte, iar cu un deficit mai mare creşterea va fi şi mai înfricoşătoare. Separat, trebuie să adăugăm emiterea aşteptată de garanţii de stat în valoare de aproximativ încă 3% din PIB”, menţionează Bogdanov.
Şi subliniază că Bulgaria a menţinut niveluri scăzute ale datoriei timp de un sfert de secol, deoarece a respectat disciplina bugetară – soldul bugetar mediu pentru perioada 1998-2019 a fost zero. Chiar dacă adăugăm perioada post-COVID, nivelul mediu al deficitului pentru ultimul sfert de secol este de 0,5% din PIB, mult sub valorile la care conduce politica fiscală actuală.
„Toate acestea au consecinţe – este suficient să ne uităm la capitolului despre «cheltuieli cu dobânzile» din buget, care de la 516 milioane de euro în 2024 se aşteaptă să ajungă la 1,758 miliarde de euro în 2028, o creştere de peste trei ori în patru ani. Se vede şi riscul unei crize a datoriilor, care necesită o «ajustare fiscală» bruscă, adesea sub supravegherea unor instituţii externe.
Şi din nou ajungem la o paralelă cu România, unde datoria creşte de la 64 de miliarde de euro în 2017 la 194 de miliarde de euro la sfârşitul anului 2024 – de la «nu avem o problemă cu deficitul şi datoria» la «ce facem acum».
Dacă nu vrem un scenariu negru
Guvernanţii repetă ca pe un disc de gramofon repetitiv că propun un buget prost, dar altul nu ar fi posibil. Mai bun vom avea în 2027, a zis scurt Boiko Borisov. De fapt, există multe, literalmente sute de măsuri şi abordări utile (ideile se înmulţesc în fiecare zi). De exemplu, am putea măcar să începem cu reducerea administraţiei – un subiect care a fost deosebit de actual în ultimele zile.
Iată o propunere concretă din partea finanţatorului Vladislav Panev, fost deputat: „Zilele trecute, Traicio Traikov, fost ministru al Economiei, a declarat la postul bTv că ministerul pe care l-a condus este acum împărţit în patru departamente diferite – fie pentru a satisface partenerii de coaliţie, fie pentru a găzdui mai multe cadre de partid. În timpul său, au fost trei miniştri adjuncţi. Acum, fiecare minister are tot atâţia plus birourile politice, plus clădiri, bonusuri şi tot ce presupune aceasta.
Când a devenit preşedinte, Javier Millei a redus ministerele cu o treime. Iată că am ajuns la numărul argentinian şi putem face la fel. Întrebarea este ce să facem cu atâtea cadre de partid responsabile”, a comentat Panev cu ironie.
Ei bine, mai devreme sau mai târziu, trebuie făcut ceva. Este mai bine să fie mai devreme, pentru a nu scrie un „scenariu bulgar” negru. Dar există oare voinţă pentru asta?
