Pentru prima dată, astronomii au surprins dovezi vizuale uimitoare ale unei stele care explodează de două ori până la moarte, scrie Live Science.
Erupţia dublă a fost descoperită de oamenii de ştiinţă care studiază două inele concentrice de calciu care înconjoară SNR 0509-67.5, o rămăşiţă a unei stele care şi-a găsit sfârşitul exploziv într-o supernovă de tip Ia cu secole în urmă.
Iar descoperirea nu este doar o imagine frumoasă. Cercetătorii care au realizat-o spun că o mare parte din cunoştinţele noastre despre modul în care se extinde universul - o controversă majoră în cosmologie - depinde de măsurarea fiabilă a acestui tip de supernovă, care este, de asemenea, principala sursă de fier din întregul cosmos. Oamenii de ştiinţă şi-au publicat concluziile pe 2 iulie în revista Nature Astronomy.
Din aceste motive, „exploziile piticelor albe joacă un rol crucial în astronomie”, a declarat într-o declaraţie primul autor al studiului, Priyam Das, un student absolvent la Universitatea New South Wales Canberra din Australia. „Cu toate acestea, în ciuda importanţei lor, enigma de lungă durată a mecanismului exact de declanşare a exploziei lor rămâne nerezolvată”.
Supernovele de tip Ia au loc atunci când materialul unei stele este furat de coaja unei stele moarte care orbitează împreună, cunoscută sub numele de pitică albă, ceea ce duce la o explozie termonucleară gigantică.
Cu toate acestea, nu sunt luate în considerare toate modalităţile de detonare a piticilor albe. Astronomii presupun că aceste pitice albe smulg în mod constant materialul stelei vecine, acumulându-l până când ajung la o masă critică - limita Chandrasekhar - şi explodează. Dar astronomii au găsit indicii care sugerează că acesta nu este singurul mod în care explodează piticele.
Pentru a căuta dovezi directe ale unui alt tip de detonare, cercetătorii au îndreptat Very Large Telescope al Observatorului European de Sud către SNR 0509-67.5, o supernovă care prezintă un model clar de coajă cu undă de şoc. Folosind instrumentul Multi Unit Spectroscopic Explorer al telescopului, cercetătorii au descoperit două inele separate de calciu care înconjoară rămăşiţele exploziei.
Acesta este „un indiciu clar că piticele albe pot exploda cu mult înainte de a atinge faimoasa limită de masă Chandrasekhar şi că mecanismul ”dublei detonaţii„ apare într-adevăr în natură”, a declarat Ivo Seitenzahl, al doilea autor, astrofizician nuclear la Universitatea New South Wales Canberra.
Cercetătorii propun ca această pitică albă să fi explodat acoperindu-se cu heliu furat de la vecina sa, care apoi s-a aprins, trimiţând o undă de şoc spre interior care a făcut ca miezul stelei moarte să explodeze într-o a doua explozie, mai mare.
Studiul acestei explozii duble ar putea avea implicaţii importante pentru înţelegerea universului. Indiferent de modul în care se produc, se consideră că supernovele de tip Ia explodează întotdeauna cu aceeaşi strălucire, devenind astfel „lumânări standard” de la care astronomii pot măsura distanţe îndepărtate şi calcula rata de expansiune a universului nostru.
În ultimii ani, măsurători contestate ale acestei rate de expansiune, cunoscută sub numele de constanta Hubble, au declanşat o criză majoră în cosmologie.
„Această dovadă tangibilă a unei duble detonaţii nu numai că contribuie la rezolvarea unui mister de lungă durată, dar oferă şi un spectacol vizual”, a declarat Das. „Dezvăluirea mecanismelor interne ale unei explozii cosmice atât de spectaculoase este incredibil de satisfăcătoare.”
