Sorcovitul în prima zi a noului an este bucuria copiilor din toată ţara. În Vrancea, colindătorii pornesc foarte devreme cu sorcova, pentru că vor să-i găsească pe gospodari acasă, până nu pleacă la biserică. Legenda spune că, înclinată de mai multe ori în direcţia celui colindat, Sorcova are rolul unei baghete magice, care este înzestrată cu puterea de a transmite vigoare, tinereţe, sănătate, belşug şi prosperitate
celui sorcovit.
În satul Pituluşa, copilele care merg la urat încep pregatirile cu câteva zile înainte de Sfântul Vasile, căci cea mai mare bucurie a lor este să-şi facă singure sorcovele. Se spune că numele vine de la cuvântul bulgar „surov” - care înseamnă verde fraged, aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore. Sorcovele făcute de fete sunt aidoma celor folosite de străbunicii lor: o crenguţă verde pe care se prind flori din hârtie şi lână colorată. Anul acesta Alexandra, căreia i-a trecut vremea să mai meargă cu sorcovitul, îşi ajută surorile mai mici şi pe cele două verişoare să-şi confecţioneze sorcovele, căci abia aşteaptă să meargă cu ele prin sat.
Fetele au pregătit hârtie creponată în diferite culori, beteală pentru decorat, lipici şi carton, pentru că, spun ele, cele mai frumoase sorcove sunt cele făcute de mâna lor.
Cele mici lucrează cot la cot cu fetele mai mari şi, în scurt timp, sorcovele sunt gata. În ziua de Sfântul Vasile gospodarii le aşteaptă cu porţile deschise şi cu tot felul de bunătăţi.
Emoţionată de urările copilelor, gazda îşi aminteşte cu drag de vremea când, copil fiind, umbla cu sorcova.
Şi atunci, ca şi acum, gospodarii le dădeau ce aveau prin casă.
Bătrânii satului, află în această zi cum va fi anul: dacă e ger mare şi dacă pe zăpadă se văd multe steluţe, e semn că anul ce urmează va fi bun şi vor fi multe cununii. Dacă de Sfântul Vasile ninge, anul va fi îmbelşugat, iar dacă este senin şi geros, oamenii vor fi sănătoşi tot anul.
