România se confruntă cu una dintre cele mai dure realităţi sociale din Uniunea Europeană: copilăria trăită în sărăcie. În spatele cifrelor oficiale se află milioane de destine fragile – copii pentru care accesul la educaţie, hrană, îngrijire medicală sau siguranţă nu este garantat.
Datele recente arată o situaţie care nu mai poate fi ignorată: aproximativ 33,8% dintre copiii din România sunt expuşi riscului de sărăcie sau excluziune socială, un procent mult peste media Uniunii Europene. Practic, unul din trei copii creşte într-un context în care şansele la o viaţă decentă sunt limitate încă din primii ani.
În acelaşi timp, un alt indicator dramatic confirmă vulnerabilitatea copiilor din România. Rata mortalităţii infantile a ajuns în 2024 la 6,6 decese la mia de naşteri vii, cel mai ridicat nivel înregistrat în ultimul deceniu. Diferenţele dintre mediul urban şi cel rural rămân uriaşe, iar în multe comunităţi viaţa unui nou-născut depinde direct de accesul la servicii medicale moderne şi de dotarea maternităţilor.
Dincolo de statistici, realitatea este că mii de copii se nasc şi cresc în comunităţi unde lipsa resurselor, a educaţiei şi a sprijinului social creează un cerc vicios greu de rupt.
Despre aceste probleme, dar mai ales despre soluţiile concrete care pot schimba destinul copiilor vulnerabili, se discută în ediţia de sâmbătă a emisiunii „România, cine eşti?”, difuzată de la ora 13:00, la Prima TV, moderată de Mădălina Dobrovolschi.
Invitatele ediţiei sunt Gabriela Alexandrescu, preşedinte Salvaţi Copiii România, şi Amalia Năstase, ambasador al organizaţiei. Cele două vor vorbi despre intervenţiile reale care ajung deja în comunităţile vulnerabile: programe educaţionale prin mentorat, centre after-school pentru copiii aflaţi în risc de abandon şcolar, acces la servicii medicale pentru gravide vulnerabile şi sprijin dedicat mamelor, inclusiv mamelor minore.
Emisiunea „România, cine eşti?” de la Prima TV nu se limitează la prezentarea unor statistici îngrijorătoare. Ea aduce în prim-plan soluţiile şi exemplele concrete de intervenţie care demonstrează că schimbarea este posibilă atunci când societatea nu întoarce privirea de la copiii săi cei mai vulnerabili.
Pentru că, dincolo de cifre, viitorul unei ţări începe cu şansa reală oferită fiecărui copil de a trăi, de a învăţa şi de a spera.
