Ungaria şi Bulgaria sunt, până în prezent, singurele state membre ale Uniunii Europene care au acceptat invitaţia preşedintelui american Donald Trump de a intra în nou-înfiinţatul Consiliu pentru Pace. România se află încă într-un proces de analiză, iar preşedintele Nicuşor Dan a anunţat că o decizie ar putea veni abia peste „săptămâni, chiar luni”, scrie Hotnews.ro.
Administraţia Prezidenţială a confirmat pe 18 ianuarie primirea unei scrisori oficiale din partea preşedintelui SUA, prin care România este invitată să devină membru permanent al Consiliului pentru Pace, o structură care presupune şi o contribuţie financiară de un miliard de dolari.
Pe 20 ianuarie, Nicuşor Dan a transmis că salută iniţiativa, dar a subliniat necesitatea unei analize aprofundate a Cartei Consiliului, în raport cu angajamentele internaţionale ale României, în special cele din cadrul ONU, UE şi OSCE.
„Carta ridică probleme serioase”
Întrebat joi seară la Digi24 dacă România a ajuns la o decizie, şeful statului a precizat că documentul fondator al Consiliului ridică dificultăţi juridice şi constituţionale pentru mai multe state.
„Modul în care Carta iniţială a acestui organism a fost redactat a ridicat nişte probleme şi României, şi altor state. Am intrat într-un proces de negociere pentru a o face compatibilă cu alte tratate internaţionale. Procesul va dura săptămâni sau chiar luni”, a declarat Nicuşor Dan.
Criticii iniţiativei susţin că Donald Trump încearcă să creeze o structură alternativă sau chiar rivală Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Ce este Consiliul pentru Pace
Potrivit proiectului de statut, Consiliul pentru Pace este definit ca o organizaţie internaţională care urmăreşte promovarea stabilităţii şi asigurarea unei păci durabile în zonele afectate de conflicte. Donald Trump ar urma să fie primul preşedinte al Consiliului, având inclusiv dreptul de a aproba deciziile adoptate de statele membre.
Ungaria: acceptare rapidă şi fără rezerve
Guvernul de la Budapesta a acceptat imediat invitaţia. Ministrul de Externe Péter Szijjártó a declarat că participarea este „o onoare”, iar premierul Viktor Orbán a prezentat aderarea ca fiind în interesul naţional al Ungariei.
Decizia a fost justificată oficial prin promovarea stabilităţii şi a dezvoltării paşnice, dar a fost interpretată de presa maghiară drept o nouă poziţionare împotriva consensului UE în politica externă.
Bulgaria: decizie rapidă, dar contestată intern
Şi Bulgaria a acceptat aderarea, o decizie care a surprins atât opoziţia, cât şi opinia publică. Premierul interimar Rosen Jeleazkov a semnat documentele la Davos, fără a oferi explicaţii detaliate.
Aderarea a fost susţinută doar de două partide din coaliţia guvernamentală, în timp ce opoziţia a calificat decizia drept „greşită, inadecvată şi periculoasă”.
Diviziuni politice la Bucureşti
În România, cea mai fermă poziţie pro-aderare a venit din partea liderului PSD, Sorin Grindeanu, care a declarat că România ar trebui să accepte invitaţia, indiferent de costuri.
„Când principalul furnizor de securitate îţi face o astfel de invitaţie, spui da, fără rezerve”, a spus Grindeanu.
În rest, partidele parlamentare au adoptat o poziţie prudentă.
Europa Occidentală spune „nu”
Spania şi Franţa au respins explicit invitaţia. Premierul spaniol Pedro Sánchez a declarat că organizaţia se află în afara cadrului ONU, iar Palatul Élysée a transmis că proiectul ridică „semne de întrebare serioase”.
Austria, asemenea României, analizează încă propunerea şi aşteaptă, potrivit presei, o poziţie comună a UE.
Refuzuri şi din partea aliaţilor lui Trump
Premierul slovac Robert Fico, considerat apropiat de Donald Trump, a respins invitaţia, invocând lipsa de claritate a structurii. Norvegia, Suedia, Olanda şi Slovenia au anunţat, de asemenea, că nu vor participa.
Rusia şi Ucraina, invitate simultan
Atât Rusia, cât şi Ucraina au primit invitaţii. Vladimir Putin a anunţat că documentele sunt analizate, în timp ce Volodimir Zelenski a declarat că este greu de imaginat o participare comună cu Rusia într-un astfel de consiliu.
Până în prezent, aproximativ 35 de state din afara UE s-au angajat să adere, majoritatea fiind aliaţi ai SUA sau regimuri autoritare din Orientul Mijlociu.
