România continuă să se confrunte cu probleme grave în ceea ce priveşte incluziunea copiilor cu dizabilităţi în sistemul de educaţie, iar cele mai recente concluzii ale Comisiei Europene confirmă amploarea fenomenului. Datele prezentate în Raportul de ţară arată că peste 60% dintre tinerii români cu dizabilităţi părăsesc timpuriu şcoala, un procent alarmant, de aproape două ori şi jumătate mai mare decât media Uniunii Europene.
Potrivit documentului, 61,6% dintre tinerii cu dizabilităţi cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani nu îşi finalizează studiile, în timp ce la nivel european această rată este de 24,6%. Specialiştii avertizează că abandonul şcolar timpuriu reduce drastic şansele de integrare profesională şi contribuie la perpetuarea sărăciei şi a excluziunii sociale.
Situaţia este agravată de nivelul scăzut al incluziunii în învăţământul de masă. Doar 31% dintre copiii cu dizabilităţi din România sunt înscrişi în şcoli obişnuite, ceea ce înseamnă că aproape şapte din zece elevi nu beneficiază de un mediu educaţional integrat. Comisia Europeană subliniază că segregarea şcolară şi lipsa unor măsuri eficiente de sprijin accentuează inegalităţile existente.
Raportul evidenţiază şi deficitul de cadre didactice pregătite să lucreze cu elevi care au cerinţe educaţionale speciale. Tot mai mulţi profesori susţin că au nevoie de formare specifică pentru a putea răspunde nevoilor acestor copii. În acelaşi timp, satisfacţia faţă de programele de pregătire pedagogică a scăzut în ultimii ani, iar numărul profesorilor debutanţi care beneficiază de mentorat rămâne redus.
Problemele din educaţie se reflectă ulterior şi pe piaţa muncii. România înregistrează una dintre cele mai mari diferenţe de ocupare între persoanele cu şi fără dizabilităţi din Uniunea Europeană. Decalajul a ajuns la 45,4 puncte procentuale, cu peste 21 de puncte peste media europeană. Lipsa oportunităţilor educaţionale şi a măsurilor eficiente de integrare profesională contribuie la această realitate.
Comisia Europeană atrage atenţia şi asupra nivelului redus al protecţiei sociale. Cheltuielile României pentru acest sector se numără printre cele mai mici din Uniunea Europeană, iar accesul la servicii comunitare şi la îngrijire pe termen lung rămâne limitat. În plus, impactul transferurilor sociale asupra reducerii sărăciei este semnificativ sub media europeană.
Raportul indică faptul că lipsa unor politici eficiente de incluziune educaţională şi socială afectează profund viitorul copiilor cu dizabilităţi. Fără investiţii în formarea profesorilor, servicii de sprijin şi programe adaptate nevoilor reale ale elevilor, riscul ca aceste inegalităţi să se transmită de la o generaţie la alta rămâne extrem de ridicat.
