Legalizarea parteneriatului civil ar putea aduce o schimbare importantă în România, oferind protecţie juridică şi recunoaştere pentru cuplurile care nu sunt căsătorite. În prezent, concubinajul nu este reglementat legal, indiferent de tipul relaţiei, ceea ce înseamnă că sute de mii de oameni nu beneficiază de drepturi esenţiale.
Datele recensământului din 2021 arată că aproximativ 358.500 de cupluri trăiesc în uniune consensuală, adică peste 700.000 de persoane care nu au acces la protecţii legale în situaţii importante, precum moştenirea, deciziile medicale sau gestionarea bunurilor comune.
Adoptarea parteneriatului civil ar putea acoperi aceste lacune. Printre drepturile vizate se numără posibilitatea de a lua decizii medicale pentru partener, accesul la moştenire, pensia de urmaş, reglementarea bunurilor comune, asigurarea medicală, dar şi accesul la credite bancare comune sau protecţie în cazuri de violenţă domestică.
„Sunt drepturi de bază, precum posibilitatea de a lua decizii medicale pentru partener în situaţii critice, drepturi legate de bunuri comune, moştenire, pensie de urmaş sau acces la credite comune pentru achiziţionarea unei locuinţe. Nu sunt privilegii, ci drepturi esenţiale care ar trebui acordate tuturor cetăţenilor, indiferent de orientare sexuală sau tipul cuplului”, a explicat pentru Cotidianul Aluziva, creatoare de conţinut şi activistă.
Aceasta subliniază că parteneriatul civil nu este destinat exclusiv cuplurilor de acelaşi sex, ci şi celor heterosexuale care nu mai văd căsătoria ca pe o opţiune:
„Pentru multe persoane heterosexuale, inclusiv pentru cei care au trecut printr-un divorţ, poate reprezenta o alternativă mai potrivită decât căsătoria. În realitate este pentru persoanele heterosexuale o opţiune, pentru că eu, în calitate de femeie care a mers pe calea tradiţională prima dată şi s-a căsătorit, şi au apărut trei copii dintr-o căsnicie care între timp a ajuns la divorţ, eu acum nu m-aş mai căsători a doua oară, dar cu toate astea, am nevoie de o altă opţiune. Care este opţiunea? Pentru că forma asta clasică de concubinaj nu-mi oferă nicio protecţie în faţa legii, într-o situaţie juridică, într-o situaţie de deces şi aşa mai departe”.
Un alt argument invocat este cel al echităţii: „Statul nu face diferenţă în ceea ce priveşte taxele. Atunci, nu ar trebui nici în privinţa drepturilor”.
Criticii se tem de efecte sociale negative, însă susţinătorii resping aceste idei: „Când vorbim de cupluri heterosexuale sau gay, atât timp cât statul nu face diferenţă în ceea ce priveşte taxele, atunci n-ar trebui să facă diferenţe nici în ceea ce priveşte drepturile. Mulţi oameni cred greşit că această lege le-ar afecta viaţa sau familia, dar în realitate, nu ia nimic de la nimeni, ci oferă protecţie juridică acolo unde aceasta lipseşte. Mulţi oameni sunt speriaţi că ei au senzaţia că vine parteneriatul peste ei şi nu ştiu, se umple strada de homosexuali, se căsătoresc adulţi cu copii, ajungem la debandadă, ajungem la toate explicaţiile astea religioase, homofobie şi aşa mai departe. Nu s-ar produce schimbări negative. Este mai degrabă o extindere a drepturilor şi o adaptare la realităţile sociale existente. Relaţiile şi familiile existente nu sunt afectate”.
Pe plan european, România are obligaţii clare. Atât Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au decis că statul trebuie să recunoască şi să protejeze cuplurile necăsătorite.
