Când armele vorbesc, oamenii se ascund şi încearcă să se salveze. Ucrainenii fug din calea războiului, dar lasă în urmă,
cu durere, tot ce a însemnat viaţa lor, aşa cum era ea cu bune şi cu rele. La Galaţi, studenţii din Ucraina au reuşit să-şi
salveze o parte din familii, care acum vor fi cazate în căminele Universităţii Dunărea de Jos.
În drumul lor spre România, refugiaţii au văzut şi au simţit pe pielea lor, ororile războiului. Cu lacrimi în ochi au plecat de
acasă şi nu ştiu când şi dacă se vor mai întoarce. Au ajuns la Galaţi, unde au aflat cu bucurie că vor putea sta în căminele
Universităţii Dunărea de Jos, alături de copiii pe care îi au studenţi aici
Zahaneta Cernega si Steliana Zueva sunt primele rude refugiate, ale studentilor ucraineni, cazate in campusul
galatean. Sunt matusa si una dintre bunicile Anastasiei, studentă în anul intai la ASE.
Şi-au părăsit ţara plini de tristeţe şi nu ştiu ce se va alege de ea după invazia rusă. Sunt siguri, însă, că nu va mai fi la fel.
La Galaţi, refugiaţii din Ucraina au găsit un loc căruia, pentru o perioadă, pot să-i spună acasă.
In zilele urmatoare sunt asteptate si alte rude ale studentilor ucraineni, dar si ale cadrelor universitare din Ismail.
La universitatea din Galati invata 85 de studenti din Ucraina si rudele acestora sunt asteptate in zilele urmatoare. În
campus a fost amenajat şi un centru de donatii pentru refugiati, unde studentii au si inceput sa duca diverse lucruri.
