Ministerul Educaţiei rămâne fără conducere, după ce Daniel David şi-a depus demisia încă din 22 decembrie 2025 şi şi-a delegat atribuţiile către secretarii de stat, în timp ce preşedintele nu a contrasemnat retragerea sa oficială. Guvernul negociază în prezent numirea unui nou ministru, iar ideea împărţirii portofoliului între învăţământ preuniversitar şi universitar revine ca posibil compromis, în condiţiile în care candidaţii propuşi până acum - Luciana Antoci şi Marilen Pirtea - nu au acceptat funcţia.
De mai bine de trei săptămâni, Ministerul Educaţiei se află într-o situaţie de interimat, Daniel David continuând să ocupe formal portofoliul, dar delegând sarcinile curente către secretarii de stat. „Eu mi-am depus demisia în 22 decembrie aşa cum am anunţat şi public, de atunci aştept numirea unui nou ministru. Sper însă ca numirea să se facă cât mai repede. Până atunci, semnăturile pe ordinele de ministru sau pe alte acte sunt acoperite de secretarii de stat”, a declarat David pentru Observator.
De la Guvern nu a venit încă nicio propunere oficială pentru ocuparea postului de ministru al Educaţiei. Cele două nume vehiculate până în prezent sunt Luciana Antoci, fosta inspectoare şcolară din Iaşi, cu experienţă în sistemul preuniversitar, şi Marilen Pirtea, rector al unei universităţi din Timişoara, expert în domeniul universitar. Până acum, niciunul dintre cei doi nu a acceptat oferta.
În contextul lipsei unui candidat unic, se discută împărţirea portofoliului între învăţământul preuniversitar şi cel universitar, o soluţie practică adoptată şi în alte ţări europene, precum Franţa, Suedia sau Polonia. „Se poate ajunge la o formulă de compromis – ministru şi ministru delegat. Sunt lumi diferite, cu practici diferite: dacă vine cineva din preuniversitar nu poate cunoaşte în profunzime universitarul şi invers”, a explicat Sorin Costreie, consilier prezidenţial.
Experţii în educaţie subliniază importanţa unui management puternic, mai ales în contextul unui an complicat din punct de vedere administrativ şi financiar. „Recomandarea mea este pentru un om din preuniversitar, dar suficient de puternic, să nu fie complexat când se uită la universitar. Managementul de sistem şi leadership-ul sunt mult mai critice în zona preuniversitară”, a precizat Marian Staş, expert în educaţie.
Printre provocările principale ale noului ministru se numără gestionarea concursurilor pentru directori şi inspectori, aplicarea normelor didactice şi administrarea salariilor profesorilor, dar şi menţinerea relaţiilor cu sindicatele din învăţământ. „Trebuie un management impecabil şi aici mă refer la gestionarea complexităţii anului şcolar. Noul ministru va trebui să ţină sub control sindicatele, fără a intra în conflicte inutile”, a mai spus Staş.
În prezent, activitatea Ministerului Educaţiei se limitează la proiectele deja în derulare şi la procesele obişnuite de funcţionare a sistemului, fără lansarea de iniţiative noi până la instalarea unui nou ministru.
