Deşi dictatorul român Nicolae Ceauşescu era clar atras de mega-investiţii, planul pentru canalul de irigaţii Siret-Bărăgan de aproape 200 de kilometri, nu i-a stârnit niciodată imaginaţia.
Proiectul a fost lansat în cele din urmă abia în 1986, cu trei ani înainte de moartea sa, dar s-a oprit odată cu căderea comunismului. Acum, investiţia a ajuns din nou pe masa Guvernului de la Bucureşti, care se ridică deja la 5,5 miliarde de euro – diferenţa este însă că posibilitatea de irigare ar însemna acum supravieţuire, deoarece cel mai mare exportator de porumb al continentului este grav afectat de schimbarea climei, se arată într-o analiză VILÁGGAZDASÁG preluată de Rador Radio România şi Profit.ro.
Este suficient să ne gândim la vremea din ultimele săptămâni: după căldura devastatoare şi secetă au venit, în câteva zile, inundaţiile.
Dependenţă totală
Alături de Bulgaria vecină, România este mai dependentă de agricultură decât oricare altă ţară din Uniunea Europeană. Aproximativ o treime din toate fermele agricole din UE sunt în România, care asigură locuri de muncă pentru aproximativ 23% dintre cei care lucrează în agricultură la nivelul Uniunii Europene. Şi, totuşi, acest sector a acumulat pierderi de 2 miliarde de euro doar anul acesta şi nici viitorul nu este încurajator: potrivit experţilor în climă, situaţia actuală este doar începutul.
Europa este continentul cu cea mai rapidă încălzire, iar fermierii vor fi complet expuşi la vreme extremă. Bruxelles-ului nu-i place că trebuie să aloce acum un sfert din bugetul comun pentru sprijinirea agriculturii, ca să nu mai vorbim de subvenţiile „extraordinare” acordate anul acesta, de exemplu, din cauza inundaţiei. Dar şi aşa, în acest an, producţia de cereale a UE va scădea în continuare cu cel puţin 7% sub media pe cinci ani, deoarece ploile din Franţa şi Germania au decimat recolta.
Sahara românească
Însă, necazurile nu au început astăzi: este al patrulea an în România când câmpurile de porumb şi floarea-soarelui sunt distruse, astfel că şi Petrică Andrei, de exemplu, şi nu este singurul fermier local, a renunţat la producţie la ferma sa de 1.000 de hectare din sudul României, deoarece, pur şi simplu, nu este în stare să producă un randament semnificativ. Şi nu este de mirare, deoarece în fiecare an o suprafaţă corespunzătoare fermei sale, adică 1.000 de hectare, este deşertificată.
Nici canalele pluviale de Dunăre, care funcţionau bine în trecut, nu ameliorează această situaţie, fiindcă au fost neglijate şi din această cauză astăzi sunt inutilizabile. „Suntem total dependenţi de vreme, nu putem uda nimic, deci riscul este incalculabil”, a spus Petrică Andrei pentru Bloomberg.
Banii vorbesc, recoltele se distrug
Canalul Siret-Bărăgan ar putea servi drept cordon ombilical pentru zona uscată, dar care încă mai este fertilă; din proiectul de aproape 200 de kilometri au fost finalizaţi până când a fost oprit în 1994, doar 11 kilometri. Investiţia a fost readusă în actualitate, dar mulţi cred că este doar o promisiune de campanie, deoarece, pur şi simplu, nu există bani pentru această investiţie.
Ministrul Agriculturii, Florin Barbu – după ce a vizitat Statele Unite în căutare de investitori – s-a limitat să explice pentru Bloomberg că lucrările ar putea începe chiar în primul trimestru al anului 2025 şi că această investiţie este în continuare o „prioritate strategică”.
Însă, este un fapt concret că deficitul bugetar al României este foarte mare, astfel că guvernul nu poate finanţa proiecte atât de mari din resurse proprii. România vrea să asigure irigarea pe o suprafaţă de aproximativ 2,2 milioane de hectare, pe lângă cele 1,6 milioane de hectare deja existente, ceea ce reprezintă doar un sfert din terenul arabil total al ţării.
Încercări disperate
Mulţi nu au încredere în construcţia de canale mari de irigaţii şi încearcă să rezolve irigarea cu alte metode. Constantin Toma, primarul oraşului Buzău, s-a deplasat în Statele Unite şi Israel pentru a investiga posibilitatea utilizării apelor uzate ale oraşului pentru agricultură. „Nu este suficientă apă. Chiar dacă canalele vor fi terminate odată, debitul de apă al râurilor scade pe timp de vară, aşa că trebuie să folosim apa mult mai eficient decât o facem acum”, a subliniat primarul.
Construirea unui mic baraj pe râul Vedea ar însemna mult – astfel şi Petrică Andrei ar putea iriga un sfert din pământul său şi i-ar fi suficient să încerce din nou să cultive porumb.
Sunt şi fermieri mai norocoşi, terenul inginerului agricol Nina Gheorghiţă este aproape de Dunăre, ea irigă chiar şi acum 80 la sută din ferma ei de 700 de hectare. Nina Gheorghiţă speră la ceva profit chiar şi anul acesta. Problema de bază este în continuare lipsa de irigare. Avem nevoie de un plan care să nu se schimbe de fiecare dată când se schimbă un ministru, a spus inginerul agricol.
