Preşedintele american Donald Trump şi-a justificat sâmbătă operaţiunea de capturare a omologului său venezuelean Nicolas Maduro prin necesitatea de a restaura supremaţia necontestată a SUA asupra tuturor Americilor, semnal care ar putea inspira China şi Rusia, apreciază duminică France Presse într-o analiză preluată de Agerpres.
Trump a prezentat această operaţiune din noaptea de vineri spre sâmbătă la Caracas ca fiind o actualizare a doctrinei Monroe, de acum un secol, care considera că America Latină este zonă de influenţă exclusivă a SUA.
'O să numim acum documentul 'Donroe'', a afirmat Trump într-o conferinţă de presă, adăugând prenumele său la numele de familie al îndepărtatului său predecesor, James Monroe. 'Doctrina Monroe este foarte importantă, dar noi am depăşit-o de departe', a spus Donald Trump.
'În cadrul noii noastre strategii de securitate naţională, dominaţia americană în emisfera occidentală nu va mai fi pusă la îndoială niciodată', a afirmat preşedintele american, făcând referire la documentul publicat în urmă cu aproape o lună de administraţia sa, care redefinea 'Strategia de securitate naţională' a SUA într-un sens clar naţionalist.
Referindu-se la America Latină, strategia afirmă în special că SUA trebuie să caute să acceadă la resure şi amplasamente strategice şi să vegheze ca guvernele din regiune să fie 'suficient de stabile şi bine conduse pentru a preveni şi descuraja migraţia în masă spre SUA'.
SUA 'vor refuza concurenţilor din afara emisferei occidentale posibilitatea de a-şi poziţiona forţe sau alte capacităţi ameninţătoare, de a poseda sau controla active strategice' în regiune, potrivit documentului, făcând aluzie la China, principalul cumpărător de petrol venezuelean.
Capturarea lui Maduro şi riscul unui precedent geopolitic periculos
Dar această postură agresivă ar putea încuraja rivali ai SUA, cu China şi Rusia în frunte, să adopte o atitudine similară în zona lor de influenţă, în special faţă de Taiwan şi Ucraina.
Cu câteva zile înainte de operaţiunea care îl viza pe Nicolas Maduro, programată iniţial pentru sfârşitul anului 2025, China - care revendică Taiwanul ca parte integrantă a teritoriului său - a desfăşurat în jurul insulei simulări de blocadă şi atacuri împotriva unor ţinte maritime.
Operaţiunea în Venezuela ar putea servi de asemenea drept avertisment aliaţilor SUA, alarmaţi de ameninţările lui Donald Trump de a acapara resurse strategice, începând cu voinţa sa declarată de a anexa Groenlanda, teritoriu autonom danez.
Jennifer Kavanagh, directoare de analiză militară la Defense Priorities, un grup de reflecţie care promovează o politică internaţională americană mai puţin intervenţionistă, mult timp sceptică cu privire la realitatea intenţiilor lui Donald Trump cu privire la Groenlanda, afirmă acum că îşi pune întrebări. 'Nu ar fi foarte dificil pentru SUA să trimită câteva sute sau câteva mii de militari în Groelanda şi nu văd bine cine i s-ar putea opune', spune ea.
Operaţiunea în Venezuela 'ridică întrebarea dacă SUA pot proclama că un lider este nelegitim, îl destituie şi îi guvernează ţara, de ce alţii nu ar putea face la fel?', explică Jennifer Kavanagh.
Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, şi-a exprimat îngrijorarea faţă de 'precedentul periculos' pe care îl constituie intervenţia americană.
Cu atât mai mult cu cât sub Donald Trump, Washingtonul pare să-şi fi revizuit politica de fermitate faţă de Beijing şi Moscova.
Noua strategie de securitate naţională promovează o reorientare a Statelor Unite spre zona din proximitatea imediată, rămânând în acelaşi timp rezervată în raport cu China şi Rusia, ceea ce i-a determinat pe unii dintre detractorii săi să afirme că Donald Trump le recunoaşte supremaţia în sferele lor de influenţă.
Cel puţin, această operaţiune anunţă o linie americană mai dură în America Latină, apreciază Alexander Gray, un cercetător de la Atlantic Council care a lucrat în Consiliul de Securitate Naţională în primul mandat al preşedintelui republican.
Potrivit lui, 'este foarte clar că nu va mai exista nicio toleranţă nici chiar pentru o influenţă slabă din partea Chinei, Rusiei şi Iranului pe care am avut-o în ultimele două decenii'.
