În august 1916, România primeşte un ultimatum să decidă dacă doreşte să se alăture Antantei „acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să intre în război de partea Antantei, deşi situaţia de pe fronturile de luptă nu era una favorabilă.
În cadrul Primului Război Mondial, România a fost ţară neutră în perioada 15/28 iulie 1914 - 14/27 august 1916. În luna august, România primea un ultimatum în privinţa alăturării faţă de Antanta. Sub presiunea cererii, Consiliu de Coroană decide ca România să intre în război de partea ei, deşi situaţia de pe fronturi nu era una favorabilă. În iarna lui 1916 şi primăvara anului 1917, sub conducerea unui nou leadership militar (generalii Prezan, Christescu, Grigorescu, Averescu, Văitoianu etc.) şi cu sprijinul substanţial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata România a fost reorganizată şi instruită pe baze moderne adaptate cerinţelor războiului.
Campania din vara anului 1917 a fost una de succes, reuşindu-se, în faza iniţială, înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăşti, Oituz şi Mărăşeşti.
La sfârşitul Primului Război Mondial, Imperiul Austro-Ungar a fost desfiinţat. Astfel, a fost posibilă formarea României Mari prin Unirea Banatului, Bucovinei şi Transilvaniei cu România.
(Elena Andrei)
