Creşterea numărului de bolnavi de TBC în România este în principal rezultatul unei diagnosticări mai intense, prin intermediul caravanelor de screening TB, a explicat la Prima News jurnalista Paula Rusu.
„Suntem la capătul unei perioade neaşteptate, de pandemie, mulţi pacienţi TBC nu au mai ajuns la medic, pentru că spitalele erau colmatate. Oricine are acces la tratarea gratuită a TBC, se merge pe tratarea în ambulator în cazurile mai puţin grave. Creşte numărul de cazuri pentru că a crescut nivelul de diagnosticare, dar va urma un trend descendent. Nu ştii că ai tuberculoză dacă nu treci printr-un screening. Poţi duce infecţia pe picioare luni de zile”, a spus Paula Rusu.
Beatrice Mahler, managerul Institutului Marius Nasta a subliniat că cel mai mult de lucru e la stigma din jurul pacientului diagnosticat cu TBC.
„Avem foarte multe de făcut atunci când vorbim de o stigmă în jurul pacientului diagnosticat, care iese din zona lui de confort, de aceea pacienţii şi familiile refuză şi să intre în asociaţiile de pacienţi. Este foarte important pentru un pacient să discute cu un fost bolnav care înţelege simptomele. Acum nu putem decât să încercăm să recuperăm cazurile pierdute în pandemie şi contacţii acestora”, a spus medicul.
Ea a explicat că victimele adulţilor netrataţi de TBC sunt copiii, cărora boala le poate afecta multe alte organe în afară de plămâni.
„E nevoie de suport mai mult din partea psihologilor pentru copiii cu tuberculoză şi adulţii cu forme rezistente de tuberculoză. La copii, tuberculoza poate ajunge la creier şi poate fi mascată de alte diagnostice”, a spus Mahler.
Ştefan Răduţ, vicepreşedintele Asociaţiei pentru Sprijinirea Pacienţilor cu Tuberculoză, a subliniat şi el necesitatea suportului psihologic, reglementat şi prin lege.
„Copilul de vârstă şcolară care va sta în spital cu TBC va fi stigmatizat, inclusiv la şcoală. Asta în condiţiile în care copiii nici măcar nu sunt contagioşi, deci nu-şi pot îmbolnăvi colegii. Poate după vârsta adolescenţei”, a subliniat Răduţ.
