Guvernul a renunţat la Starea de alertă la data de 8 martie, după ce a prelungit-o aproape doi ani, menţinând o serie de măsuri non-farmaceutice fără de care se spunea că virusul va scăpa de sub control.
„Trebuie să convieţuim cu acest virus“, a fost o vorbă care a început să circule, timid, prima dată spre sfârşitul Stării de Urgenţă, în mai 2020. Ulterior, s-a văzut că a fost cale lungă între dorinţă şi realizare. Timp de doi ani, în România, la fel ca în restul Europei, au continuat să fie restricţii pandemice, uneori mai dure, alteori mai blânde, aproape insesizabile. În toată această perioadă, a rămas în vigoare obligativitatea purtării măştii în spaţiile închise.
Masca a devenit, aşadar, simbolul pandemiei. Mai ales că spălarea mâinilor, o altă recomandare repetată obsesiv, e o măsură care nu ţine de COVID-19, ci de bun simţ, iar în ceea ce priveşte distanţarea, niciun om nu poate sta în permanenţă la minim 2 metri de alţi oameni!
