Starea de urgenţă din Republica Moldova i-a permis lui Igor Dodon să tragă cu ochiul şi să monteze o nouă afacere pentru sine şi camarila sa, utilizând guvernul interimar Ciocoi pe care-l convoacă la picior când are chef la sediul de partid.
După tunul dat prin vânzarea de grâu din rezerva de stat prin companii apropiate preşedintelui pro-rus al Republicii Moldova şi coordonate de Plahotniuc, astăzi Dodon vrea să fure propriul miliard, prin montarea unui pretins împrumut de stat de la Banca Naţională a Moldovei. Pentru că a lipsit de la şcoală, ne permitem să facem aici un scurt expozeu despre diferenţele dintre politica monetară şi politica fiscală a statului.
Scurt, succint, doar pentru a putea fi înţeles de către toată lumea. Politica Monetară şi Politica Fiscală. Politici gemene, titulari distincţi În orice societate solidă a timpurilor noastre, instrumentarul credibil al lucrului cu moneda naţională şi cu taxele şi impozitele statului presupune câteva reguli stricte, reguli pe care le verifică întotdeauna orice creditor extern, cu precădere FMI.
Şi pe care le ştiu în detaliu Uniunea Europeană şi orice stat serios. Pe baza acestor reguli, în cazul respectării lor, se poate construi relaţionarea cu un partener credibil, care poate fi finanţat sau împrumutat pentru că va avea resurse şi voinţa de a rambursa creditul primit la timp, potrivit contractului.
