Cine are cap, trebuie musai să aibă şi o pălărie. Asta ar spune Nea Nicu, ultimul pălărier din Capitală şi, probabil, din ţară. Meseria lui nu mai înseamnă mare lucru de când marfurile importate au umplut magazinele. Totuşi, la 92 de ani, munceşte cu acelaşi drag, doar ca meseria lui să nu fie uitată. Munceşte, spune el, la fel ca în prima zi în care a ajuns din întâmplare într-un atelier de pălării ca ucenic şi din care a ieşit cel mai cunoscut pălărier din România.
Este credinţa care l-a ghidat pe Nea Nicu, ultimul pălărier din România, să facă pălării timp de aproape 80 de ani. L-am găsit în atelierul lui din Pasajul englez din Bucureşti. Lucrează de când se ştie cu aceeaşi tehnică şi cu
aceleaşi scule pe care le-a salvat din atelierul în care a făcut prima lui pălărie.
S-a născut într-un sat din Gorj şi a ajuns pălărier din întâmplare. Îşi aminteşte că pe când avea doar 14 ani, a
ajuns în Bucureşti şi s-a dus ca ucenic într-un atelier din zona Gării de Nord. Acolo a învăţat meserie iar în timp, din mâinile lui, au ieşit pălăriile care l-au făcut cunoscut în toată ţara.
Pe vremea comunismului, povesteşte el, cei care purtau pălării erau consideraţi duşmanii poporului. El a continuat, însă, să le facă.
Pe pereţii micului atelier, mărturie a longevităţii sale stau fotografii vechi, cu el din tinereţe sau cu clienţi care nu l-au uitat. Deşi are 92 de ani, n-ar vrea încă să se oprească.
