Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti a trecut prin două războaie, prin regimul comunist şi prin 31 de ani de tranziţie spre neant, dar tot frumoasă a rămas. Frumoasă şi, mai ales, în picioare. Din anul 1977 şi până în 2020, clădirea a trecut prin trei lucrări mari de restaurare, unele mai apropiate de spiritul lui Ion Mincu, altele de-a dreptul dezastruoase.
În perioada 2008-2012, pe vremea primarului Sorin Oprescu, reabilitarea şcolii a fost contractată de Primăria Bucureşti cu o finanţare asigurată de BEI (Banca Europeană de Investiţii). S-au cheltuit 3 milioane de euro pentru lucrări făcute de mântuiala, cu materiale de cea mai proastă calitate, iar multe dintre elementele originale de arhitectură au fost distruse. Pe holuri, roşul pompeian, marca arhitectului Ion Mincu, a fost înlocuit cu o zugrăveala ieftină, în loc de parchet s-a spus duşumea, iar uşile puteau fi scoase din incadrament de elevi, atât de prost erau făcute. Nici astăzi, şcoala nu are sala de sport, elevii fac mişcare pe holuri sau afară, deşi a fost prima instituţie de învăţământ din ţară în care s-a predat gimnastica. Sala de sport a fost în incinta şcolii, dar constructorul a făcut două săli de clasă din ea, cu promisiunea că va ridica una în curtea din spate a şcolii. Nu s-a ţinut de cuvânt.
