Tradiţiile sunt bine conservate în satele româneşti. În localitatea Spu-lber, din judeţul Vrancea, buciumul este
păstrat la loc de mare cinste, încă de pe vremea Babei Vrâncioaia, al cărui fiu, a fost ctitorul acestei zone. Deşi sunt din ce în ce mai puţini meşteri populari, încă se ţine cont că acest instrument muzical este simbolul locului.
Legendele sunt vii, în localitatea Spulber din judeţul Vrancea iar sunetul buciumului - simbolul locului - încă
răsună printre dealuri.
Cu zeci de ani în urmă, erau câte 30-40 de buciumaşi in Spulber. Odată cu trecerea timpului, numărul lor a mai
scăzut, însă sătenii păstrează tradiţia cu sfinţenie. Meşterul Enache Manole a învăţat meserie de la bunicul lui şi, la
rândul său, le dezvăluie tinerilor satului din tainele acestui meşteşug.
Nu-i uşor să faci un bucium. Primul pas - alegerea lemnului - este şi cel mai important. Instrumentul de face din lemn de paltin sau arin - care poate fi tăiat din pădure tot timpul anului. Doar cireşul, de la care se ia coaja, se taie în perioada de vegetaţie.
La final, buciumul este trecut prin foc. La aceste lecţii, ucenicii sunt doar ochi şi urechi, să nu scape vreun detaliu.
Buciumul este folosit si acum la stână, pentru a alunga animalele sălbatice, la adunări populare, la sărbatori si la
festivaluri.
