Creştinii ortodocşi îl sărbătoresc astăzi pe Sfântul Andrei, ocrotitorul României şi cel care ar fi creştinat poporul român. La noi în ţară, peste 900 de mii de oameni îşi serbează onomastica. În tradiţia populară, această sărbătoare este cunoscută şi ca noaptea în care se deschid hotarele dintre cele două lumi. Astfel, pentru a se apăra de spiritele rele, oamenii atârnă la uşi usturoi. De asemenea, pentru a afla cum va fi anul umător se plantează grâu, simbol al belşugului. Se mai spune că în noaptea dinaintea Sfântului Andrei, fetele îşi pot afla ursitul.
Sfântul Andrei, considerat aparatorul românilor, este primul dintre apostoli care a propovăduit Evanghelia la geto-daci, pe teritoriul Dobrogei si care, pentru prima dată l-a făcut cunoscut pe Cristos, spunându-i fratelui Petru că l-a aflat pe Mesia. A fost numit si „Cel dintâi chemat”, deoarece a fost primul care a răspuns chemării lui Iisus Cristos la apostolat.
Traditia din mosi stramosi spune ca, in aceasta seara, pentru a tine răul departe de case si pentru a-i proteja pe cei care locuiesc in ele, se ung cu usturoi pragul, usile, geamurile si toate locurile pe unde spiritele rele ar putea intra in casa.
Nopatea trecută codanele din Vrancea şi-au putut vedea ursitul. Intr-o cană de sticlă, cu apă neîncepută, se lasă să cada verigheta bunicii, sfintita pentru cununie.
Gospodarii obisnuiesc ca de Sfântul Andrei sa puna grau la incoltit pentru a afla cum va fi recolta de anul viitor. Un grâu sănătos si înalt inseamna un an prosper, un viitor îmbelsugat, sănătate si succese. Din batrini se spune ca asa cum va fi noaptea sfintului Andrei va fi iarna care abia incepe, daca e cer senin, va fi una blanda. Un cer întunecat, ninsoare sau ploaie e semn de iarnă cu troiene mari.
