Poveştile ucrainenilor din Gara de Nord: „Mi-am pierdut toate lacrimile. Nu mai pot să plâng”

Poveştile ucrainenilor din Gara de Nord: „Mi-am pierdut toate lacrimile. Nu mai pot să plâng”

Călătoresc zile în şir, cu ce apucă, cu ce găsesc, speriaţi şi obosiţi, pentru a scăpa de coşmarul războiului, un scenariu pe care nici măcar nu şi-l puteau imagina în urmă cu numai câteva zile. Cu viaţa împachetată într-o valiză, ajung în Gara de Nord din Bucureşti. Este povestea a mii de ucraineni care fug în aceste zile din ţara lor. Pentru mulţi, însă, România este doar o staţie de unde apoi se îndreaptă spre alte ţări.

Gara de Nord a devenit de mai bine de o săptămână un loc de refugiu pentru ucrainenii care reuşesc să fugă din calea războiului. Odată ajunşi aici sunt preluaţi de autorităţi şi apoi ajutaţi să plece în alte colţuri ale lumii, la rude sau la prieteni. Zilnic sunt organizate curse spre Turcia, Polonia sau Germania – ţări unde sunt cele mai mari comunităţi de ucraineni.

„Mi-am pierdut toate lacrimile. Nu mai pot să plâng. Nu ştiu. Toată lumea este şocată. Sper că totul va fi bine, că ne vom recupera ţara. Este înspăimântător şi cu toţii ne dorim să ne întoarcem acasă cât mai curând”, ne spune, în engleză, o femeie din Ucraina cu glasul gâtuit de teamă şi de durere.

Alţii nu ştiu engleză, dar asta nu e o piedică. Românii se folosesc de aplicaţiile de traducere ale telefonului pentru a-şi oferi ajutorul.

Distribuie:envelope-fillEmail
viewscnt