A fost una dintre cele mai vechi pieţe din Bucureşti, cândva, cel mai important vad comercial bucureştean dintre
Bulevardul Magheru şi Calea Victoriei, Piaţa Amzei a ajuns astăzi să găzduiască în hala cea nouă numai două tarabe şi câteva standuri cu flori. Parfumul de altădată al locului mai aminteşte doar de piaţa veche cu tarabele ei pline de fructe şi legume şi cu precupeţe guralive.
Numele locului a fost dat după cel al lui Amza Năescu, al doilea vistier al ţării în prima parte a secolului 19. Acesta
a ctitorit o biserică în apropierea Podului Mogoşoaiei, astăzi Calea Victoriei, iar enoriaşii care veneau să se
închine acolo i-au spus biserica Amzei şi astfel începe poveste pieţei. În a doua parte a secolului 19 au fost construite primele hale din fier forjat şi sticlă, locul devenind în scurt timp un pol al comerţului bifat pe harta
afectivă a oraşului.
După căderea comunismului Piaţa Amzei a mai rămas câţiva ani un loc însemnat în viaţa urbei, pentru ca apoi,
sărbătoarea de culori şi miresme să dispară treptat, rămânând doar florăresele. Una dintre ele este doamna
Caşu, la 75 de ani fiind unul dintre martorii vii ai ultimelor deceni ale Pieţei Amzei.
Recent primarul sectorului 1 Clotilde Armand a anunţat că vrea să transforme Piaţa Amzeei într-un hub cultural care să cuprindă zone pentru evenimentele artistice şi spaţii în care turiştii să poată degusta produse din gastronomia autohtonă, proiect ce ar pune capăt ultimelor rămăşiţe ale pieţei de altădată.
