De când a început războiul din Ucraina, Gara de Nord din Bucureşti este polul suferinţei. Sute de refugiaţi ajung aici
zilnic, pentru a pleca spre alte ţări. Cei care stau în locuinţele puse la dispoziţie de bucureşteni, vin doar să-şi ia mâncare şi
produse de strictă necesitate. Dar este mare nevoie, de la o zi la alta, de tot mai multe alimente şi de noi voluntari. Mai
ales de translatori.
Francesca are 18 ani şi face voluntariat în Gara de Nord de mai bine de două săptămâni. Este printre puţinele persoane
care ştiu limba rusă şi pot comunica cu refugiaţii. După ore, vine aici, şi pleacă seara târziu. E tot timpul în mişcare, fie că
împarte dulciuri celor mici, aranjează pachetele sau îmbrăţişează mamele aflate în suferinţă.
Valeria a trecut cu fiica sa, Miraslava, pe la centrul de refugiaţi din Gara de Nord doar să ia ceva de mâncare. Stă
într-un apartament pus la dispoziţie de voluntari şi spune că vrea să se rămână în Bucureşti până când se termină
războiul în ţara sa. Îi este extrem de soţul său, rămas în Nikolaev. Se uită din când în când la poza cu el de pe
ecranul telefonului.
Alţii, stau în gară doar câteva ore, până pleacă în altă parte Este şi cazul acestor două femei cu copiii lor. Una aştepta să
ia autobuzul spre Ungaria, alta, spre Danemarca.
În gara de Nord este o nevoie imensă de voluntari.
Refugiaţii de aici au fost vizitaţi de reprezentanţi ai uneia dintre cele mai mari asociaţiii antreprenoriale din SUA, care
au promis că mediul de business îi va susţine, inclusiv cu locuri de muncă.
În România au intrat, până acum, peste 560 de mii de ucraineni, dar cei mai mulţi dintre ei şi-au continuat drumul
spre alte ţări europene.
