În urmă cu un secol, Timişul se putea lăuda cu 85 de mori de apă funcţionale. Acum, a mai rămas una singură, la marginea
comunei Balinţ. Construită în 1917, Moara cu Noroc, aşa cum era numită în timpul Imperiului Austro Ungar, a funcţionat până la începutul anilor 70. Apoi a fost lăsată în paragină. Un timişorean, a cumparat-o, a recondiţionat-o, iar acum nu doar că este funcţională, dar a şi fost inclusă în circuitul turistic al judeţului Timiş.
Ceea ce se aude este forţa apei care loveşte cu putere paletele de lemn ale mecanismului morii şi pune în mişcare un întreg angrenaj care macină grâul şi produce făina. Morar din tată în fiu, Petru Mezaros, a decis în 2008 să cumpere vechea clădire a morii din comuna Balinţ din Timiş. I-au luat ani buni să o refacă şi să o readucă la strălucirea de odinioară, păstrând însă piese originale. Roata morii, de exemplu, a fost montată în 1917 şi de atunci nu a fost schimbată
Nici uitlajele care zdrobesc grâul nu au fost schimbate. Pe ici, pe colo, unde a fost distrus lemnul, acesta a fost înlocuit. Dar
acum merge ca în prima zi când a fost pornită. Vechea clădire este împânzită de un mecanism care se întinde pe 2 etaje, cu zeci de curele care învârt roţi mai mari sau mai mici iar grâul circulă în interioriul bârnelor, prin site şi maşinării care se mişcă continuu.
Moara functionează efectiv doar o luna şi jumătate pe an. Atunci când cele câteva familii de ucraineni din zonă, care
mai păstrează tradiţiile, îşi aduc grâul la măcinat pentru a avea făină de casă de calitate. În 24 de ore, moara poate
măcina o tona de grâu.
Refacerea completă a morii şi punerea ei în funcţiune a durat mai bine de 5 ani. Fiecare utilaj a fost desfăcut şi reparat. Pe
multe dintre ele se mai văd plăcuţele cu momentul în care au fost realizate. Majoritatea la o fabrică din Budapesta, în 1900,
iar câteva, la uzinele din Topleţ, în perioada interbelică.
Începând din acest an, moara de la Balinţ a intrat în circuitul turistic al judetul Timiş. Cei care vor să vadă cum funcţiona în
perioada de glorie astfel de o pot face în fiecare sâmbătă, când bătrânul restaurator deschide porţile unui loc de poveste şi încearcă să îi conducă pe doritori, înapoi în timpul în care grâul era măcinat natural, cu ajutorul apei.
