Din cinci infracţiuni sexuale auspra copiilor, patru se termină cu clasarea dosarelor. Cei acuzaţi nici măcar nu ajung în faţa justiţiei. De pedeapsă nici nu poate fi vorba. Asta arată o anchetă Salvaţi Copiii, bazată pe un raport al Inspecţiei Judiciare. Statistica se traduce prin zeci de mii de destine frânte, copii ucişi pe interior. Şi abuzatori în libertate. Atenţie, urmează detalii cu impact emoţional!
Peste 18.500 de sesizări referitoare la infracţiuni sexuale împotriva copiilor au existat între 2014 şi 2020. Ce s-a întâmplat cu aceste plângeri? Nimic, este răspunsul în cele mai multe cazuri. Totodată, sistemul judiciar pare să protejeze mai mult prezumţia de nevinovăţie decât pe copiii victime ale abuzurilor. Şi anul trecut au existat o mulţime de strigăte de ajutor ale copiilor.
Ce se întâmplă în spatele uşilor închise şi câte astfel de situaţii sunt ţinute sub tăcere e greu de imaginat. În cazul în care se ajunge la condamnări, codul penal este blând. Povara e dusă mai departe de victime.
Printre recomandările Salvaţi Copiii se numără pregătirea psihologică a poliţiştilor şi asistenţilor sociali care merg să verifice sesizările. Dar şi a celor care lucrează cu copiii din sistemul de protecţia de stat. De asemenea, este nevoie de educaţie sexuală în şcoli, în aşa fel încât cei mici să înveţe să recunoaască abuzul sexual şi să ştie unde să apeleze în caz de pericol.
Cea mai mică victimă a agresiunii sexuale în România are sub un an.
